Pleşan şi Chivu, paralela perfectă

Azi, pe tolo.ro, Tolontan face o paralelă între Cristi Chivu şi Mihăiţă Pleşan. Şi o paralelă i-a şi ieşit, una perfectă, pe care ar fi invidioşi chiar şi doctoranzii în matematici complicate.
În afară de faptul că şi unul şi celălalt au jucat pentru Universitatea, între Chivu şi Pleşan nu se poate face nici o paralelă. Deşi singurul loc în care cei doi s-ar putea întîlni ar fi la infinit.

Chivu e un jucător împlinit, e un caracter, un exemplu în teren, iar Pleşan (singurul jucător din lume cu preţ fix, 1 milion euro), în afară de a se jura că a venit la echipă – oricare ar fi aceea – cu sufletul cu inima, cu splina şi rinichii, nu a demonstrat nimic, ba chiar ar fi dispus să joace la Steaua II vreo cinci-şase ani decît să-i micşoreze Becali salariul cu un pol.

Tolontan, dincolo de apropierea acestor nume, Chivu şi Pleşat (Chivu nu merita una ca asta!) lasă de înţeles şi că Pleşan ar fi vreun talentat, vreo mină de aur, vreo brînză bună care se ratează din pricina caracterului şi a puterii de muncă, iar Cristi Chivu jucătorul muncitor care a răzbit în fotbal prin faptul că a ştiut să se arunce ca berbecul cu tîmpla în ghetele adversarilor.
Chivu e, după mintea mea, de zece ori mai talentat decît Pleşan, şi de sute de mii de ori mai fotbalist.

Cristi Chivu e bolnav, chiar nu merita din partea lui Tolo una ca asta. Dacă aude omul ăla că a fost pus alături de Pleşan şi dacă-şi aminteşte cine e Pleşan, poate să-i fie fatal.