TNR a cinat în stil spaniol la restaurantul La Rambla

Aşa cum bănuiaţi, faima redactorilor TNR se concretizează de multe ori în invitaţii la evenimente, localuri şi restaurante. Recent, am fost invitaţi la restaurantul La Rambla, cu specific spaniol. Acesta se află în Piaţa Victoriei, chiar lângă clădirea Orange. E într-o casă veche, cu curte şi are o terasă să zicem mai intimă, nu foarte mare, dar comodă, cu canapele şi decor inspirat de Gaudi.

Obiectivul era să degustăm nişte propuneri de mâncăruri, care să intre eventual în meniul restaurantului. A fost un fel de “La Rambla are talent”.

Ce am mâncat?

O cremă de homar (care avea gustul unei stridii proaspete), cu o langustină şi crutoane. Am venit cu o contra-propunere. O îngheţată de homar, servită în crema respectivă, la temperatura camerei. Deasupra îngheţatei, nişte coajă rasă de lime.

A urmat o cremă de dovleac cu boia picantă şi o felie de foie gras prăjit, garnisite cu cepşoară. Crema de dovleac nu era dulce, era numa’ bună. Nu m-am abţinut şi am mâncat şi vreo două felii de pâine prăjită. Bucătarul a ştiut că genul ăsta de mâncare o cam cere.

Alături, am băut Habla del Silencio, vin roşu Eco, baricat 6 luni, cu un punctaj de 96 din 100 pe scara Robert Parker. Ceea ce înseamnă că e un vin excepţional. În lista de vinuri veţi găsi multe altele, toate spaniole şi toate impresionante la prețuri cu adevărat timide. Alţii mai pricepuţi cu siguranţă vor aprecia. Colegii băutori de bere au ales o bere spaniolă, Mahou.

După antreuri au venit fructele de mare. Chipirones a la plancha, adică baby squid, sau calamari traşi la tigaie cu usturoi verde. S-a ridicat juriul în picioare. S-a golit imediat farfuria. Textură perfectă, usturoiul gătit exact cât trebuie.

Splendid a fost carpaccio-ul de caracatiţă. Ne-au povestit cum se fierbe, şi că se ţine o noapte la frigider să se trampeze. Era fragedă, nu era cauciucată, cum găseşti uneori pe la alte localuri. Aroma era fină, de boia spaniolă afumată. Servită cu câteva capere şi măsline verzi. Mai fin, mai pentru cunoscători.

Lovitura de graţie a fost raţa, servită cu un sos de prune şi prune afumate. Pulpa, un confit de canard clasic, cu piele crocantă, carnea fragedă, care se desprindea de pe os. Cuţitul e inutil, se desface foarte uşor. Aş fi servit-o cu un piure de fava, sau chiar şi de cartofi, sau cu o sălăţică de rucola, cu nişte coajă rasă de portocală, iar sosul l-aş fi făcut mult mai dulce şi mai puţin vâscos. Îmi amintea de friptura ardelenească de duminică, o mâncare făcută de bunica, din carne de pasăre, piure şi un gem dulce.

Concluzia? Toate felurile trebuie băgate urgent în meniu!
Meniul actual e de-a dreptul ambiţios. În plus, dacă eşti foarte pasionat de aromele spaniole, poţi cumpăra ulei de măsline, măsline, oţet şi alte delicatesuri din secţiunea Gourmet.

Localul e perfect pentru un prânz la birou. Dacă nu puteţi ajunge, nu e problemă, au şi livrare. Şi vara o sangria pe terasă(sau o bere) ar intra la fix. La terasă muzica era bună şi nu era dată foarte tare, greşeală pe care mulţi proprietari de terase o fac. Colegul Eftimie, maestru în dansuri de societate, chiar a încercat câteva mişcări de tango. Atenţie, imaginile sunt tulburătoare.

#larambla #terasa_rambla #saboresdelmar #seafood #spanish #new_dish #new_taste #summer_menu #spanish_wine #goingout #goodvibes #delicious #foodofbucharest #tastimo