Amazonia 3D (2013) – Welcome to the jungle

Junglă mai degrabă liniștită, cu relații interasiale idilice, în care mai mult se face curte decât se atacă, cu muzică senină și cadre tihnite, că zici că acuș acuș începe voice over-ul Marianei Zaharescu de la Teleenciclopedia. Cu simpatie și înțelegere, uneori având mici accente de ironie înduioșată (orchestrate din coloana sonoră), e văzut acest bestiar real, în care, rând pe rând, spun prezent, de cele mai multe ori sfioase, timiduțe, specii și specii, unele mai senzaționale ca altele. (Am auzit că noi oricum nu cunoaștem decât o mică parte din tot ce viețuiește.) 

Amazonia nu e documentar documentar, ci povestea „fictivă” a unei maimuțici capucin, Saï, crescută în captivitate: aeroplanul care o transporta a căzut în junglă, iar ființica trebuie să se adapteze și să supraviețuiască în „noul” mediu. Un minus în toată treaba ar fi că muțunache nu are un backstory, ceva care să creeze așteptări în sens comportamental. Tot ce mai amintește de vechea viață e zgărdița roșie – și semn distinctiv, ca să n-o confundăm cu confrații ei, normal, cu care, după îndelungi peripeții, ajunge să se întâlnească. 

Saï nu e un fish-out-of-water în totalitate, dar trebuie să învețe multe, și, cum se întâmplă deseori, învățătura e învățătură de minte – mai ales atunci când mănânci ce nu trebuie, adică ciuperci halucinogene. Și, de multe ori, are noroc (ceea ce în termeni scenaristici, iar nu e un plus): când întâlnește un șarpe, scoate și el limba la respectivu’. Singurele – vreo două-trei – momente cu ceva suspans (apariția unui uliu, a unei pantere) au un impact emoțional minim. 

Un film mai degrabă de observație distantă, de multe ori contemplativă, îi pasează și micuțului erou această trăsătură: acesta apare foarte rar în același cadru cu alte vietăți, modalitatea „dialogului” este, în general, plan-contraplan. Nu știm cât se datorează acest fapt dificultăților pe care le întâmpină orice echipă de documentariști sau unei opțiuni estetice, dar nu apare ca fiind o stângăcie. Mai mult decât să „lupte” pentru supraviețuire, mititelul descoperă: descoperă lumea minusculă a furnicilor roșii, urmărește cu privirea un splendid fluture blue morpho, descoperă bucuria jocului alături de niște delfini. Și, de ce nu, frumusețea peisajului, freamătul junglei înainte de furtună. 

După cum v-ați prins deja, e vorba de un film pentru copii, pentru ca mormolocii să prindă drag de natură. Mesajul ecologist e unul evident (dar în niciun caz agresiv): în final, așa cum te și aștepți, există o scurtă revenire la „civilizație”, pentru ca maimuțul să se întoarcă acolo de unde aparține cu adevărat. 

Munca unei echipe (impresionante ca dimensiuni) pe câțiva ani: sunt și efecte speciale, și filmări în platou – cu decor atent elaborat de specialiști. Dacă a meritat sau nu efortul? Greu de spus dacă ai mai mult de 5 ani. 

Notă: 7.5