Avatar 2, Calea Apei, un cozonac cu de toate și un film extraordinar de prost

În Avatar 2, James Cameron și-a scris CV-ul său cinematografic, pe care îl găseam oricum pe Imdb. Filmul are atmosfera de pluton în misiune din Aliens, tehnologie subacvatică din Abisul și Ghosts of the Abyss, după care nu puteau lipsi nici creaturile marine stranii ca în Aliens of the Deep, alt eșec al lui Cameron. Pe urmă, vreo jumătate de oră din Avatar 2 este nimic altceva decât scena scufundării Titanicului! Vorbesc cât se poate de serios!

Cu ce vine nou James Cameron? Cu un fel de Tarzan-Mowgli, adolescentul ambivalent, sau cu curul în două luntri, ca să păstrăm tema acvatică a filmului. Îl cheamă Spider, e ba cu Na`vi ba cu oamenii și e atât de prost creionat încât nici nu putem spune că scena interogatoriului seamănă cu spălarea pe creier a lui Alex din Portocala Mecanică, deși vă zic eu de pe acum că e o ciordeală infectă. Dar vă prefaceți că n-ați știut, că ar însemna că James Cameron a furat dintr-un film bun.

O altă ciordeală este gura unui monstru marin, care seamănă cu cea a extraterestrului din Predator.

O chestie extrem de bizară este personajul fiică a avatarului lui Sigourney Weaver, cu vocea ei, treabă care mi s-a părut sinistră la extrem.

În Avatar 2 Jake Sully constată cu părere de rău că oamenii se întorc pe Pandora și după vreo 2-3 altercații forestiere decide să-și dea demisia ca papa Benedict și să-i lase pe Na`vi de izbeliște.

Deci, după vreo oră de bătălii prin pădure, exact ca în primul Avatar, Jake, piranda și puradeii lui se mută în lumea apelor, unde Na`vi au înotătoare, sunt tatuați ca maori și călăresc un set complet nou de animale, de data asta marine. De notat că la tribalii marini armamentul a fost prezentat foarte subțire și de bază rămâne arcul cu săgeți.

Pare că James Cameron s-a lăcomit rău de tot și în loc să facă o mini-serie, cum ar fi fost omenește, s-a strofocat să aglutineze toată saga asta în vreo 3 ore chinuitoare, cu acțiuni atât de repetitive încât mi-ar fi greu să redau firul complet al acțiunii.

Eroii și dușmanii lor se plimbă pe planetă războindu-se și prezentându-ne diverse specii, tehnologii, mituri, tradiții și noi peisaje.

S-a uitat complet de resursa naturală Unobtanium și chipurile totul e pe bază de zeamă de creier de balenă, care stopează îmbătrânirea la om (o temă care evident îl preocupă pe James Cameron, aflat de ceva timp la vârsta impotenței și în prag de senilitate).

Chiar dacă efectele speciale sunt foarte bune, rămâne senzația unui desen animat, nu film. Și nu se simte deloc în acest Decembrie bucureștean căldura apelor tropicale de pe Pandora. Poate dacă îl vedeți în Bali.

Tema ecologiei este obositoare până la pisălogeală, filmul e ca predica interminabilă a unui vegan care totuși mănâncă și cârnați de sărbători, că na, ce să faci. Adică Na`vi ăștia totuși vânează, pescuiesc, își folosesc animalele de călărie (apropo, caii forestieri nu mai apar) ca pe niște trotinete Lime și totuși în jurul lor totul este curat și minunat, ceea ce știm foarte bine că nu prea se poate, că procesul este vânezi mănânci arunci oasele te caci and repeat.

Cu toate că finalul rămâne larg deschis pentru un sequel, aș paria că nu va fi făcut, ci mai degrabă o mini-serie. Sau, dacă va fi făcut peste 12 ani, probabil n-o să-l mai vedem la cinema, ci direct cu cipurile implantate în cap, conectați la Eywa.

Un film prost, obositor, lung și complet inutil. Toți actorii au jucat infect. Replicile naturalistului de pe nava balenieră (da, imaginați-vă că e și o balenieră) sunt de o platitudine sublimă, ca o carte de Harari.