Avengers Infinity War: Din nou despre exploatarea omului de către supraom

Nu încape nicio îndoială că Vestul capitalist își simte sfârșitul aproape, ca un tigru jigărit ajuns la bătrânețe. Stau ca dovadă filmele produse de propaganda americană în care, iată, nici măcar supraomul nu poate înlătura inechitatea socială criminală impusă de sălbatica economie de piață. 

Pe Pământ nimeni nu mai are puterea de a schimba ceva, dar undeva în Cosmos încă mai trăiește Thanos, un erou al luptei de clasă, un om ce nu dorește altceva decât restabilirea ordinii în univers. Acesta susține că, pentru a avea o lume mai bună, un univers mai bun, tot ce trebuie să facă e să lichideze rapid jumătate din acesta. La fel ca și tovarășul Stalin, un om real care a reușit să lichideze mult mai mult din universul controlat de el, misiunea este una nobilă și cere sacrificii.

Împotriva acestuia se construiește o ceată de aventurieri iresponsabili care-i cuprinde pe burghezul Tony Stark, elevul chiulangiu Peter Parker (corupt de acest Stark cu tehnologii moderne), doctorul mistic Strange (occidentalii încă mai cred în misiticisme), zeul Thor, dictatorul absolut al țării africane Wakanda, urmăritul internațional pentru crime de război Steve Rogers, o vrăjitoare roșie, doi oameni de culoare care zboară costumați, un om albastru, un raton, un copac, un golan cu geacă de piele, o femeie verde, teroristul internațional Bucky Barnes precum și preafrumoasa Scarlett Johanson. Pelicula abundă de încăierări între Thanos și acești neica-nimeni precum și de niște povești de dragoste între omul robot și vrăjitoarea roșie, instriașul Stark și o blondă din parc, Peter Parker și industriașul Stark, omul cu geacă de piele și femeia verde, omul albastru și Thor, un om care a picat din cer care susține că e Hulk și o blondă karatistă.

Nu vreau să vă dau prea multe spoilere, detaliile v-ar face sensibili la propaganda capitalistă, ce vă pot spune este că toți acești oameni nu-l pot învinge pe Thanos la final, dimpotrivă, pentru că, în ciuda efectelor speciale ieșite din comun (totuși, cu nimic superioare scenei cu calul din Solarisul lui Tarkovski), a super-puterilor obținute prin steroizi (celebrul caz al căpitanului Steve Rogers), ei nu au ce are acesta: o nestrămutată încredere în victoria socialismului.

Nota 8,5