Cowboys & Aliens – Au vrut să îmblânzească Vestul Sălbatic!!!

Cu figura lui fioroasă şi inapetenţa pentru replici lungi şi inutil meşteşugite, era o chestiune de timp până ce Daniel Craig, acest James Bond cel mai crunt, să poposească în Vestul Sălbatic. Că de la Clint Eastwood încoace, locul de duru’ vestului a fost mai vacant decât cel de şerif – ăla fiind, după regulile clasicului western – în sicriul de peste drum mai tot timpul.

Doar că, necaz mare: când să vază şi ochii noştri cowboys crăcănaţi în praful drumului principal, cu mânuţele alunecând iute pe gun-uri, iaca se bagă în seamă nişte derbedei de extratereştri. (Care, între noi fie vorba, sunt rude de gradul I cu ăia din District 9, doar să le vedeţi meclele şi-o să vă izbească aerul familiar. Păi de ce să-i schimbe, dacă ăia au fost aşa buni, corect?!)

Uite aşa, din cer senin, ambliopii naibii fac salată boeuf o întreagă cireadă de bovine cu pajişte cu tot! Să zicem că erau băeţii la o beţie, că altfel nu pricep ce i-a apucat. Păi, aşa se cucereşte o planetă?!

Foarte sincer vă spun: când am dat de titlul ăsta, am zis că e parodie cu proşti. Nu e. Atunci e un titlu stupid. Asta este, se întâmplă, am filozofat io. Hai să vedem traileru’. Iar traileru’ a trecut testul – deh, ca majoritatea. Chiar o dădusem pe reverii gen: îţi dai seama ce surpriză pe văcarii ăia inculţi, prea copii ca să-l fi citit pe H.G.Wells, care dă drumu’ la răzbelu’ lumilor vreun sfert de secol mai acana… Cu worldview-ul lor, în care cea mai urâtă chestie ar fi un măgar mort roind de muşte sau mătuşa Polly de 111 ani, mai zbârcită ca deşertul Mojave? Şi care îşi închipuie că stelele sunt nişte
lumânărele aprinse de Dumnezeu aiurea aşa („cu un scop anume”), seară de seară?

Pe logica asta, mojicii ăia de cotropitori din spaţiu (că n-au nimic extra, terestru sau nu, în ei) sunt confundaţi cu demonii din Testamente. Doar că ai noştri cowboys, care ştiu să se poarte cu vitele, nu pun crucea şi aghiasma la înaintare, ci direct puşcoacea. Ce-i drept, nici nu prea au timp să (se) gândească. Ceea e naşpa şi pentru gândurile noastre, care mor în faşă. Nu că nouă, ăştia consumatori de pulp, ne-ar păsa. Ce atâta angoasă, să fim serioşi!

Problemele apar, însă, pe la încheieturi.

Deci, să zicem că faza cu trecutul (dubios) al eroului de western e ceva mult prea profund pentru a fi pus pe răboj acum. (Adică: îndeobşte, lu’ duru’ western-ului nu poţi să-i spui: „la trecutu-ţi mare”, e dur ş-atât, că altfel se complică treaba aiurea).

Dar, avem nedumeriri de alte sorginţi. Una este legată de minunea de armă pe care Lonergan-Craig o subtilizează de la alienşi. Că se activează la puterea gândului. Hm… Naşparlioţii ăia şi gândesc? Aşa ca noi? În categoriile noastre lingvistice? Aramaică ceva, ha?

Pe urmă, curge sângele şuvoaie şuvoaie unde au tăiat ăştia, pe la începuturile filmului…

Ca să vezi dialog preot – Lonergan (tocmai apărut in the town): „Cine ejti? habar n-am, dar sunt rănit. de ce ejti rănit? n-aş putea să-ţi spun. păi numai criminalii şi victimele se împuşcă, care ejti dintre ăştia? habar n-am! bine coane, ejti băiat de băiat, hai să bem.” Mă leşi?!? Nici în teatrul absurdului n-am văzut aşa secvenţă.

Iar prima luptă dintre noi şi ei se dă fix când Lonergan e pe cale să ia daune ireparabile de la semenii lui. Deci, asta ar putea fi ilustraţia contemporană perfectă a lui Deus ex machina…

Concluzia: atâtea nume meseriaşe (Spielberg, Jon Favreau, Harrison Ford, Daniel Craig) pentru ce?!    

Notă: (să-i dăm un 5 sutimi peste 5: în a doua jumătate a făcut atâtea giumbuşlucuri disperate, că ne-a înduioşat) – 5.5