Cronică de film: Terminator Femynys, sau Terminacho.

Am văzut ultimul film Terminator, care nu ştiu cum se cheamă, dar eu o să-i zic Terminator Femynys. Cel mai mult mi-a plăcut că era 2D şi nu 3D, o chestie super obositoare.

În acest film, planeta e reprezentată de 3 personaje feminine, o adolescentă mexicancă, o superluptătoare din viitor şi Sarah Conner, interpretată de Linda Hamilton septuagenară, o cutră hâtră în film.

Duşmanul acestor femei e terminatorul, un bărbat, singurul mascul din film. De data asta, terminatorul e şi el mexican, aşa că l-am botezat Terminacho. Până la urmă, mexicanul Terminacho e distrus de femeile albe şi de mexicanca obedientă şi piere într-o turbină de la Hoover Dam, aşa cum merită toţi cei care se opun preşedintelui Trump.

Cele trei femei sunt ajutate de Terminatorul iniţial, Arnold, care a primit în Terminator Femynys şi un nume: Carl. În Femynys, Carl e castrat, schimbă scutece şi se ocupă de draperii. Are o relaţie cu o femeie, fiind sclavul ei şi învaţă să fie „om”, deşi numai om nu poţi să numeşti o asemenea bazaconie.

Sigur, sunt şi teme sociale, precum problema joburilor pe care mexicanii le pierd în favoarea roboţilor. Printre sponsori este şi National Rifle Association, că altfel nu-mi explic scena cu Carl care îşi etalează depozitul de armament, pe replica: „calculele mele îmi arată o probabilitate de 74% ca lumea să degenereze în barbarie chiar şi fără Skynet, aşa că vreau să-mi apăr familia”. Okay.

Trecând peste scenariul vomitiv cu întoarceri în timp, care sunt de căcat, filmul e prost din atât de multe puncte de vedere, că e o superbă întoarcere la tradiţii. Seamănă cel mai mult cu Terminator 2 şi în lumea asta cu Marvel crap şi Star Wars millenialism, mă bucur că a fost făcut.

Aici puteţi citi o cronică la acelaşi film, dar cu o notă mai bună.

Nota 5