Due Date – prietenul de nevoie nu te cunoaşte

Dinainte să pună piciorul în aeroport, arhitectul scorţos Peter se împiedică de soartă, încarnată de Ethan fericit-cel-sărac-cu-duhul. Impactul, perpetuat pe durata filmului, are proporţiile unui atac terorist taliban. Nu degeaba bărbosul Ethan poartă binecunoscuta eşarfă alb-neagră.

Dacă vă delectaţi pe youtube cu întâlniri de gradul III între vreun pui de ţestoasă dornic de atenţie şi un motan borderline, atunci Due Date vă va plăcea. Telectual vorbind, Ethan Chase e un Mr. Bean logoreic, în schimb excelează afectiv, drept compensaţie. Lucru care, oximoroniceşte, n-apare pe lista de calităţi ale lui Peter. Peter are nevoie de un ride, Ethan e gata să i-l ofere, în schimbul prieteniei.  

Pe un alt plan, relaţia lor e o partidă de aikido: Peter (un Downey jr. de zile mari) loveşte fioros, loviturile alunecă pe lângă actoraşul wannabe Ethan, care parcă e ocrotit de forţe invizibile, şi se întorc cu putere înmiită la emiţător. Lecţiile sunt dureroase de ambele părţi, dar parcă mai dureroasă pentru arhitect.

Ideea principală e în succese profesionale să ne înghesuim sau în taţi să ne mirosim. Unul are un tată care l-a părăsit la o vârstă crudă (Peter), celălalt, un tată plin de intenţii bune-dar-idioate, care tocmai şi-a mutat domiciulul într-o cutie de cafea, sub formă de cenuşă. Cutia cu cenuşă e o cutie a Pandorei pentru Peter – odată ce a apucat să se uite la ea, îl apucă sentimente de care nu fusese avertizat că există. Ethan încearcă să-l manipuleze sentimental şi, culmea, reuşeşte…Indirect, fireşte.  

Conform principiului cel puţin un banc la 2 minute, road movie-ul Due Date porneşte cu un potenţial bunicel şi ajunge să se asfixieze treptat cu dialoguri prost calibrate. În schimb, situaţiile sunt inspirate, fără a depăşi vreun prag alarmant de ciudăţenie: tandem-ul marele masturbator (Ethan, care o face pe bancheta din dreapta ca să poată adormi) şi micul masturbator (bulldogul francez Sonic, din emulaţie sau vreun impuls obscur) e a silly one, dar scoasă la capăt onorabil. Opririle loser-lui pentru dabăl i i di (if you know what I am talking about) sunt uşor gratuite, noroc cu condimentele adăugate (discuţia despre permanentul lui Ethan, faza cu puştiul obraznic care şi-o fură de la Peter cel fără studii de anger management etc.). Oricum, după ce trec graniţa la mexicani, story-ul devine mai chilli, mai vioi. 

Due Date miroase a reţetă, dar nu orice film e un nou fel de mâncare. Cuplul Downey& Galifiniakis salvează mult din lacunele de inspiraţie ale scenariului, produsul final fiind unul digerabil.