Easy A – Etymologicum magnum curvae

Poţi să ştii o grămadă de chestii, să fii tătic de/pe domenii gen literatură anglofonă de secol nouăşpe, să fii chiar prof de liceu în Florida… Cu toate astea, e posibil să n-ai habar de unde începe the butterfly high school effect, recunoaşte…

Acest „cel mai” complicat butterfly effect porneşte de la Bârfă, care e mai versatilă decât parfumul cu feromoni, te învăluie fără drept de apel în reverberaţii au debut du siècle americain şi se răspândeşte mai repede ca undele ultrascurte. Şi e o imagine în negativ a realităţii…

Adică, e vorba de cunoaşterea de tip apofatic: ce ştii este, de fapt, ceea ce nu ştii… În cazul filmului de faţă: ce crezi despre Olive Penderghast e exact pe dos de ce ţi-au spus colegii ei.

Dacă Isus Cristos ar fi avut la îndemînă un webcam şi o conexiune de internet bunicică, poate ţi-ar fi explicat live sau pe Youtube cum a fost cu adevărat procesul la Pilat din Pont, cât de tare l-a zgâriat lancea lui Longinus şi cât de naivi erau soldaţii care jucau la zaruri cămaşa Mântuitorului. Nu ştiu dacă a făcut careva paralela asta, anyway… dacă nu, o fac eu. Sunt câteva implicaţii religioase în film care ar putea lăsa loc unor suprainterpretări. Bineînţeles, scociorâm după intenţiile altora, megalomanice sau nu…
Olive’s best friend e obtuză şi echivalentă – la un moment dat – cu duşmanca ei de moarte (o tristeţe de „baftistă” – vorba unui fost coleg de-al meu).

Băieţii sunt încă nişte puţoi care visează la gloria de a o f… pe cea mai zdreanţă dintre zdrenţele liceului (şi, aşa cum ştim cu toţii cei care am trecut de faza asta, „zdreanţa” se dovedeşte a fi o păcăleală, iar aia cu care o ardem (iubită, soţie sau altceva „oficial”) poate fi mai otreapă decât mai-mult-ca-imaginabilul).

Din fericire pentru ea, Olive are un webcam la fel de performant ca o cameră video de cel puţin 23 fps, cu rezoluţie HD şi cu o viteză de jde megabaiţi pe secundă, sâc-sâc… şi cu asta… a rezolvat problemele. Care se tot aglomerau.

Cum care probleme?!

Deci… Nu intraţi în panică! Nu e obligatoriu să fi citit Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne ca să înţelegeţi muviul. Luaţi de bun sfatul lui Olive: uitaţi-vă la prima ecranizare – nu la cea cu Demi Moore – şi veţi fi edificaţi. (Nu e şi sfatul meu, dar nu mă luaţi în seamă. Cartea vă poate costa vreo 2-3 zile, full.)

Şi, conform lui Olive, veţi avea cheia înţelegerii dureroasei şi complicatei sale „poveşti”, povestea unei fete de 17 ani, mai matură decât Britney Spears+Aguilera+Lady Gaga la pătrat. Cel puţin din aparenţe, fiindcă filmul oricum e vorba de aparenţe… Scuzaţi-mi licenţa filologică (who gives a f…ck?!).

Deci… După părerea mea (atenţie, urmează un anacolut), care am trecut de multicel de dilemele adolescentului (fără a le fi rezolvat neapărat): gagica e atât de matură (mai ales fizic) şi nu se f…?! So, Freud avea dreptate: sexul se poate sublima (: „transforma”) în altceva…

Sunt deja avertizat că sunt tone de entuziaşti pentru acest (not) another teen movie… Mă refer la critici, în primul rând. I’m ready for action! Sunt gata să mă lupt cu acest compendiu de sociologie liceală care se vrea poveste… Ne plac poveştile, dar nu ne plac manualele, got it?! Damn… chiar putea fi un story excelent.

P.S. N-ar fi trebuit să aflăm ce se mai întâmplă cu magnificii părinţi ai lui Rhiannon (flower-powerşii care poate au fost butterfly-ul sacrificat în toată treaba asta)?! Eh… sunt rău, ştiu… Dar nu mă pot abţine…

Ca să nu ne hazardăm negativ în valoarea acestui film, cădem de acord că poate concura la capitolul „cel mai bun dicţionar de argou licean”, că din el înveţi toate sensurile şi echivalentele cuvântului „curvă”, etimologic, ortografic, ortoepic, cu tot cu declinări… Sau „conjugări”?… Who gives a damn f…, high school is done, bitches!!!