Fast & Furious Presents: Hobbs & Shaw 3D (2019 – Statham, mai dă la capace!

Că poate așa se mai relaxează, că prea e numa’ nerv(i), cu picioarele-n guri de dușmani și cam cu aceeași expresie de berea-e-caldă-chelnerul-are-ceva-cu-mine – adică aici, în acest F&F care nu e tocmai un F&F (revenim). (Fiindcă noi știm că JS poate – și e pus în filme – chiar și să plângă.) Poate că un strop de relaxare autoironică i-ar fi stat bine, n-ar fi destabilizat șandramaua clădită de David Leitch într-un stil și așa periculos de diferit de franciză. (Deh, odată ce faci un Deadpool, e greu să revii la chestii mai cuminți. Iar Leitch a mai lucrat și la primul John Wick, o franciză al cărei succes eu nu-l înțeleg și pace.)

Chiar și dacă toată chestia e un tango, iar la tango tre’ întotdeauna doi (cum ni se spune și în film): Statham/Shaw și Dwayne Johnson/Hobbs. Care se urăsc pe față, iar pe la spate se respectă. Și fac echipă să salveze lumea (mă rog, Hobbs să salveze lumea, că e deja obișnuit, iar Shaw – o să vedeți.) Nu e niciun spoiler alert dacă adaug că lumea e pe cale de-a o pune din cauză de virus foarte neplăcut – nimic din ce n-am mai văzut (pe ecrane, din fericire). Virus care, cum altcumva, e dorit nespus și de mare corporație mare și ucigașă. Care un fel de Umbrella Corps din seria Resident Evil. Și care confecționează uomo-roboți. Astfel încât, dacă la început de film aveți impresia că ați nimerit în sala greșită, la alt film, mai pă SF și/sau cu supraeroi, înseamnă c-ați nimerit bine, felicitări, sunteți pe cale de a avea aventura cinematografică a verii. 

Fiindcă, deși la capitolele originalitate a scenariului – hm; respect față de franciză – hm hm; filmul e distracție solidă. E hăhăială și adrenalină. Adrenalină și hăhăială. Cu vagi reziduuri de seriozitate rătăcite spre final, la obligatoriul discurs în care vorbim de omenire/valori etc. Care, am depistat eu, e vagă referință la celebrul tears-in-the-rain din Blade Runner (pen’că la un moment dat, mai devreme, cyborgul – că nu poate fi numit altcumva – Brixton zice că e mai om decât omu’. Q.e.d.) 

Cu alte cuvinte, dacă îl raportăm la franciză (ceea ce e înșelător, fiindcă e un spin off de off), F&F: H&S e cel mai (programatic) neserios, mai artificial (cum se simte aspartamu’…, cum flashback-urile alea din copilărie sunt inutile…) și, în același timp, mai fun, mai haios, mai elegant (cum se zice, înțelepciunea cadrelor și a montajului) dintre toate FF-urile. (De aceea și nota mea așa de mare.) 

Punctele forte sunt, de fapt: referințele deștepte (prima parafrază ca lumea din Nietzsche, de la True Detective sezon 1 încoace; pe o rusoaică o cheamă Margarita etc.); acțiunea – manieristă – dusă spre absurd/ridicol (rămânând în același timp suficient de veridică), cu acrobații pe geamuri de zgârie-nori (ca să-i zică ba p-a mă-tii, Tom Cruise cu Burj Khalifa al tău), cu luptă primitiv-mad-maxiană între trib samoan și trupe speciale, cu mult nocturn fain. Cu o Vanessa Kirby (care ne-a tăiat răsuflarea în ultimul Mission Impossible – Fallout) femeie-fatală (care a învățat de la Black Widow să rupă capete între coapse). Cu gagdeturi să ia ochii: pfffff, cum își cheamă Brixton (Idris Elba) motocicleta-i futuristă, și aia vine cumințică de zici că e calul lui Făt-Frumos… 

Dar, dar, dar… Cea mai tare chestie: cum se giugiulesc ăștia doi, Hobbs și Shaw: replicile, în mare parte despre dimensiunile organelor alea, sunt copioase, inspirate (adică spre subtile), sunt de cel mai bun stand-up. Iar când intervine Kevin Hart, ca vocea a treia (exact de-un cameo, nici nu trebuie mai mult), e demență curată. Lively (ca să știți, nu se mai spune „cool” – ești moș/babă dacă mai zici „cool”, acum se zice „lively” și „dope”, cum am învățat eu din serialul 3 Below, produs de Guillermo del Toro). Uiți/ierți multe (gen 0 characters arc, un spațiu-timp mult prea ireal, un villain unidimensional și, dacă ești fan, faptul că nu vezi picior de Toretto, Letti și alții). 

Cum ziceam, distracția cinematografică a verii. Cel puțin deocamdată. 

P.S. Dacă sunteți nedumeriți (cum am fost eu) de ce era nevoie de doi superșmecheri ca să ne scoată (din nou) din belea, o să primiți la un moment dat răspunsul. 

Nota 8