Filmele anului 2015 – Recomandări (II)

Continuăm cu recomandările de filme mai puțin cunoscute, dar care merită văzute, din 2015. Criteriile de selecție: gradul de entertainment, originalitatea poveștii/ a scenariului, imaginația/ inventivitatea, deschiderea spre reflecție, calitatea cinematografică (regie, montaj, jocul actorilor etc.) 

Gangnam 70 (Coreea de Sud, 2015) 

(acțiune, dramă, crimă) 

Cum ați văzut titlul, automat v-ați gândit la ultraviralul Gangnam Style – copiii își vor aduce aminte de el, așa cum părinții lor își amintesc de YMCA. Cei care au avut curiozitatea au aflat că Gangnam e un cartier periferic al Seulului. N-a fost întotdeauna așa. În anii 70, era doar un sătuc mizerabil: șandramale gata să cadă, cerșetori căutând prin gunoaie etc. Filmul de față este despre doi locuitori ai Gangnam-ului, doi frați de sânge care au ajuns printre vârfurile mafiote din Seul. 

Jong-dae și Yong-gi sunt doi golănași care o duc de pe azi pe mâine și se încălzesc – la propriu – la căldura becului. Asta până sunt evacuați. În acest moment, li se oferă ceva bănuți să participe (cât mai activ) la cotonogeala unei adunări de partid: sunt duși cu un autobuz plin de mardeiași entuziaști, la fel de „profesioniști”, organizați de câte un șefuleț. În urma încăierării, cei doi sunt despărțiți și nu mai știu unul de celălalt timp de trei ani. Fiecare dintre ei însă va fi preluat de câte o bandă. Revederea se întâmplă – cum altfel – în condiții tulburi, și, evident, se ivește întrebarea: să rămân cu tovarășul meu sau cu gașca. 

Cu o evoluție a personajelor poate prea convențională (amintind de clasicele genului), cu dezvăluiri, trădări, intrigi amoroase cu gust de primejdie, Gangnam 70 are o construcție destul de solidă și își slujește ideea cu conștiinciozitate: cum a ajuns Gangnam ceea ce este azi, cu mafioții care obțin pământul de aici prin păcăleală, șantaj, extorcare, amenințări, cu confruntări ultrasângeroase (nu prea sunt arme de foc, sunt preferate… picioarele de masă), dintre care, una, epică, în noroi. Cu balanța puterii, fragilă și capricioasă, supusă slăbiciunilor umane, cu paranoia (toți se tem de ceva/ cineva). Nu lipsesc momentele de emoție, dar și de umor. Pe de altă parte, un film despre prietenie și loialitate în vremuri tulburi: îl va trăda oare vreunul dintre ei pe celălalt? (Și, obligatoria secvență, pe muzică, a uciderii bandei rivale, amintind de The Godfather.) 

Amsal (Assassination) (Coreea de Sud, 2015) 

(dramă istorică, thriller, spionaj, aventuri, comedie) 

(r.: Dong-hoon Choi) 

Dacă tot am început cu un film sud-coreean, să vă mai propun unul, de data asta, de epocă. Dacă vă era dor de mașini de epocă, pălării Fedora, ochelari cu rame rotunde, pistoale Mauser și Nagant, le aveți aici, într-un film cu-de-toate. Orient și Occident se întâlnesc într-un mix specialitatea Coreea de Sud: western spaghetti cu eroi și antieroi, aventură pe distanțe mari, intrigă detectivistică, arte marțiale, la care se adaugă dimensiunea istorică, lupta de rezistență împotriva cotropitorilor japonezi în anii 30. 

Plot-ul, destul de dificil de urmărit la început, va fi descâlcit în partea a doua, care parte livrează și cele mai spectaculoase scene de acțiune. Ahn, o simpatică sniperiță (care acum bea prima oară cafea) și alți trei coreeni sunt ajutați să iasă din închisoare pentru a asasina demnitar japonez, care își va face apariția la Seul. Lucrurile se complică, se lasă cu trădări de nu mai știi în cine să ai încredere, cu apariția unor sentimente care n-ar trebui să apară etc. Printre alții (poate prea mulți după gusturile noastre, europene), se evidențiază cinicul killer profesionist poreclit Hawaii Pistol, secondat de un tovarăș, cu vederi chiar și mai practice, care generează o mare parte din umorul filmului. 

Amsal e departe de calitatea unui The Good, the Bad, the Weird, dar rămâne un film extrem de distractiv.