Focus – Și-aia mică, cu mânuța ei…

Will Smith a lăsat vreo doi ani să se depună pe rebutul mare cât noosfera intitulat After Earth (v. aici cronica TNR) și a revenit în rol de șef de corporație de buzunărari, acesta însuși fiind un virtuoz al datului cu vastu’ prin gentuțe, pe la încheieturile mâinilor etc., neferindu-se de la munca de jos. Afacerea prosperă, băeții lui își văd de treabă plini de voie bună – mai au un pic și încep să cânte & danseze în timp „lucrează”, ca într-un musical (să ne amintim de geniala scenă cu Thénardier-ii din Les Misérables). Și, în general, comit tot felul de chestii ingenioase, printre ele numărându-se aia cu bancomatul fals (tre s-o vedeți, e epică). 

La ceas de seară glam, Nicky (Will) o întâlnește pe Jess, genul cu care intri de braț la Hilton, îi lași – oftând – un 500 de dolari și te întorci în cameră să te uiți singur la cablu, pe anumite canale. Doar că blonduleasa e și lejer escroacă. Urmează scena clasică cu soțul gelos care intră peste ei, iar el tre să fugă în chiloți, lăsând portofelul, dar nu se întâmplă, fiindcă noobii nu știu peste cine au dat, adică peste unul care le e tătic tătic. Superbina se bosumflic și, ca s-o-nvelească, marele maestru îi arată niște tricks de-o lasă în orgasm („this is a game of focus” sună sexy). De acum, asta umblă-n genunchi după el, ca s-o primească ucenică. Bine, bine, spune el, și o pune la treabă. Ea se dovedește un talent înnăscut (calculezi că lui Nicky i-au trebuit vreo 10 ani să ajungă la performanța respectivă). Fac o pereche bunicică, adună bănuț puzderie, au și un romance light, dar Nicky e ocupat și cu calcule de viitor, dintre care 90-60-90 e exclus. Aici, drumurile lor se despart pentru a se încrucișa din nou, după trei ani, timp în care, ca să vezi, s-au gândit unul la altul. 

Partea a doua are mai multe scamatorii, mai puțin umor și împinge înainte niște mize mai substanțiale, cu ceva agitație sufletească. Ritmul devine un pic mai alert, dar nu-și pierde din eleganță. 

Twist-urile sunt montate cu ceva artă – să nu dea abrupt, dar nici să nu-ți urle clue-urile în față. Micro-răsturnări de situație într-o singură secvență – bunuțe (nu mai știi în cine să ai încredere, iar asta-i baza într-un film de gen). Jocul de degețele lasă loc psiho-manipulării, ceea ce ne duce într-un next level binevenit.   

Din păcate, Nicky e departe de a avea vigoarea care l-ar propulsa printre marii genului. Pe de altă parte, se ia prea în serios, punându-i pe ceilalți în umbră. Nu se face așa, o fi joc de atenție, dar și de echipă. Până la urmă, creditele-i sunt furate de Jess, iar Margot Robbie face treabă bună pe post de bombă sexy vulnerabilă. Personajul ei are mai multe de învățat. 

Filmat, montat ireproșabil, totuși Focus e, dacă-i dai glamul deoparte și ingenioasele micile artificii, mediocru și cam banal, și de-a dreptul groaznic când părăsește zona ludicului (ceea ce un Ocean sau Confidence, din care pare să împrumute niște chestii, n-ar face-o). 

E un con artist movie cinstit, dar nu mai mult. Merge de-o dixtracție. Mai ales dacă n-ai văzut prea multe filme de gen. 

Notă: 6.5