I Love You, Man – ai finc vis iz ză bigining of ă biutiful frendşip!

Care-i cea mai deplasată chestie de-aici? Că tac-su îl preferă pe gay-ul de fra-su? Discuţiile lungi şi însufleţite despre masturbare? Că nesimţitul ăla refuză să adune rahatul câinelui? Neee…

Cea mai scandaloasă chestie pentru români e chiar problema din capul listei: omul nostru n-are prieteni. Ceva incomprehensibil pentru homo balcanicus. Păi, la ce e făcută berea? Şi meciurile? Cum adică n-ai pretenari?! Ce, eşti damblagiu?

Ca să citez un personaj interpretat de Clooney în The Good German: dacă spui unui barman că îţi cauţi prietenul, deodată ai doi. Orice chestie care implică doi masculi poate fi ocazie de prieteşug.

Nu la fel se întâmplă şi în cazul nefericitului Peter Klaven, de care pur şi simplu nu se lipeşte tovărăşia. Şi, ceasul lui ticăie, că se apropie nunta şi n-are cavaler de onoare. Omu’ e pur şi simplu disperat. Mai are puţin şi începe să aibă coşmaruri cu el inculpat şi condamnat pentru absenţa camarazilor.

În jurul gagică-sii fosăie de prietene, care ştiu totul despre viaţa ei intimă şi care, la rândul lor, îşi bârfesc soţii într-un fel care te face să întorci capul spre partenera de viaţă şi să te întrebi ce le spune ea fetelor când se adună la o canastă.

În lipsa unui Complete Idiot’s Guide to Make a Best Male Friend (jos labele de pe titlu, l-am rezervat, stop piua), Peter Klaven acceptă invitaţia unei prietene de-a iubitei, al cărei soţ se adună cu băieţii, ca băieţii, la diferite activităţi specifice. Ăia îl adulmecă niţel, după care încep să mârâie şi-l exclud din haită. Cu coada-ntre picioare, se lasă pe mâna fratelui său homo, care încearcă să-i facă lipeala cu şmecheri de la sală. Aici, singurul care reuşeşte să-i intersecteze viaţa într-un mod semnificativ este un oligofren, care mai bine nu…

Din toate încercările de lipeală, singura întâlnire fructuoasă se încheie cu o limbă-n gură. De la Doug, un Thomas Lennon foarte mişto, dar insuficient exploatat.

Când în sfârşit, cu totul întâmplător (ca-n viaţă, deh), îşi întâlneşte marea prietenie, vechile probleme lasă locul altora, mai dubioase. În cuplul Sydney Fife (Jason Segel) – Peter Klaven (Paul Rudd) se lasă cu o adevărată chimie, care ajunge s-o facă geloasă pe logodnica lui Pete.

Scriptul e limpede şi măiastru dantelat, poate pe alocuri un pic prea dens. Iar umorul: de calitate premium. Fă un efort să te pui în locul lui Peter şi o să ai o comedie bunicică.