It’s Complicated – Sex and the City în variantă geriatrică!

Vă vine să credeţi sau nu, aveţi în faţă filmul viitorului. Cum populaţia Terrei îmbătrâneşte iar unele filme trebuie să reflecte realitatea şi să răspundă cerinţelor/ dorinţelor/ fantasmelor majorităţii, cinematografia va fi orientată spre vârsta a treia (sau, ca să nu greşim: „spre vârstele a treia, a patra etc.”, că nu se ştie ce surprize ne rezervă tehnica medicală). Aţi vrea să fie o glumă… Şi eu…

Discriminaţi până acum de către „fabrica de vise”, unchieşii şi bunicuţele s-au dezdoit de şale şi şi-au revendicat dreptul la nemurire în faţa superficialei tinereţi. Aşa că, după ce i-aţi văzut pe vajnicii pensionari CIA din RED, e timpul să facem cunoştinţă cu nişte bătrânei „normali” – în sens american, evident:  joburi bine plătite, case la marginea oraşului şi poftă de viaţă. Multă poftă de viaţă.

După principiul că nu e nimic mai horny ca un motan bătrân în călduri şi după cel cu găina bătrână, Alec Baldwin (care, în film, îşi declară un 58 de ani cu seninătatea celui care încă n-a ajuns la critica vârstă de 30) îi face curte unei  Meryl Streep ajunsă la o fericită senectute –  o adevărată provocare pentru cei mai sensibili dintre noi (deja impresionaţi de prestaţia soţilor Darie). Aceştia vor fi încercaţi serios mai ales la scenele fierbinţi şi vor fi în şoc total când îl vor avea în faţă pe blănosul şi umflăţelul Baldwin în toată splendoarea nudităţii lui de iubitor de bere şi grătare.

În această minitelenovelă gerontotropică (God, a durat 2 ore!!!), Jane Adler (Streep) nu numai că e agasată sexual de fostul soţ (posesor al unei actuale soţii cu corp de manechin), dar mai face şi mofturi, fiindcă are de unde alege, în peisaj mai apărând un puriu onorabil care-i face curte, la propriu şi la figurat: arhitectul ei, jucat de omul-neon Steve Martin.  Şi satisfacţia n-ar fi completă dacă n-ar avea şi nişte prietene cu care să bârfească la liber şi libertin.

Nu m-ar deranja ideea unui film cu nişte tipi ajunşi în pragul senilităţii puşi pe schimb de fluide, dacă n-ar fi filmul însuşi senil. În definitiv, sper să ajung şi eu la 50+ şi să am chef de sex (în lipsă de altceva mai bun), dar cu siguranţă m-aş sinucide într-o clipă de luciditate dacă aş ajunge să mă delectez cu producţii de nivelul It’s Complicated.

It’s Complicated nu e nici măcar complicat, darmite complex, şi lasă în urmă un iz de parfum expirat amestecat cu transpiraţie stătută, din multiple straturi. Nu-l salvează nici aerul silly juvenile al veteranilor, nici figurile tinere şi tâmpe ale copiilor. Asta ca să nu mă refer la chestii subtile gen montajul diletant făcut după 3-4 camere (să fie, nene) şi travling-urile fără noimă – chestii la care renunţă spre final (de oboseală sau plictiseală, probabil)… Iar scenariul, ce să zic…  Uşor ca Zewa şi la fel de practic.