Opt observații despre Moromeții 2, un prequel al totalitarismului de azi

Moromeții 2 e un soi de ordonanță de amnistie și grațiere pentru Ilie Moromete. Suntem invitați să-l iertăm pentru că ”cât era salcâmul, nucul ăsta nu creștea neam. Acum uită-te la el”. Adică Ilie avea și viziuni de-astea hortico-profetice când a tăiat salcâmul ca să ia niște bani de fonciire de la Bălosu. Și doi, scena în care le împarte copiilor pământurile e cumva menită să ne facă să-l iertăm că și-a bătut cu bestialitate propriii copii, că au avut tupeul inițiativei private.

Sunt descrise discret prin scene auxiliare modificările aproape insesizabile care transformă o societate într-un lagăr. Dintr-o ființă naturală, vie, devii o sursă de venit pentru o grupare care, în numele unei ideologii oarecare, îți ia tot sau te ucide dacă te opui.

Constatăm slugărnicia endemică a populației rurale și lipsa legitimității oricărei ideologii. Comunistul Țugurlan din Moromeții 1 n-are nicio superioritate morală în fața legionarilor care sunt căutați în Moromeții 2. Liberalii și țărăniștii din primul film s-au înscris la ”Plugari”, în speranța că li se mai dă ceva.

Scenele cu ulițe desfundate și case primitive n-au fost deloc greu de filmat, pentru că satul românesc arată la fel ca în 1945.

E falsă afirmația că Moromeții 1 și Moromeții 2 ar fi filmate în alb-negru. De fapt, sunt filmate în culoarea adevărată a României: gri.

În așa-zisa scenă a fermoarului, Niculae trăiește câteva clipe de fericire cu o fată de prin sat într-o colibă pe marginea râului, anticipând sutele de mii de cupluri care trăiesc de azi pe mâine în garsonierele sordide ale României de azi.

Probabil ca să fie pe afiș, actorul Bobonete e șofer în Moromeții 2, și aduce un pic de duhoare de Las Fierbinți în satul și-așa plin de păduchioși de la 1945.

”Țestosul” Niculae n-are nimic din verva cerebrală a lui Ilie, dar nici din violența lui. Niculae din Moromeții 2 e strămoșul adolescenților de azi, cu gât lung și curbat, de la tabletă și telefon, care ajung ingineri în agricultură hidroponică și care vor regreta ”gustul ăla de altădată” al roșiilor de plastic din Mega de azi.

Mergeți neapărat să vedeți filmul, ca să aveți certitudinea că nu există nicio speranță pentru acest popor.

Notă: 4