Paul Blart: Mall Cop 2. Polițist, defectiv

„De ce o fac?”, se întreabă retoric Paul în fața sălii pline când e vorba să țină un speech cu ocazia a 6 ani de la eroicele fapte din PBMC 1 (aș fi deosebit de impresionat să văd pe cineva că-și amintește altceva de-acolo în afară de un grăsulete dându-se cu segway). Chiar așa, de ce o face? De ce continuă producătorii franciza asta? Deci, nici nu vreau să-mi imaginez câți bani au băgat în sequelul ăsta, având în vedere că e filmat într-unul dintre cele mai luxoase locuri din Las Vegas. 

Am așa o intuiție că, deși critica dă cu el de pământ, Paul are un public entuziast. Prostocopu’ încurcă-lume de un chintal jumate, cu opinii și convingeri de american mediu, complexat față de polițiști fiindcă el e doar pază & protecție la mall și folosește doar arme neletale, care se bate cu răufăcători superiori lui din toate punctele de vedere, își are target-ul său. Care nu se așteaptă la capodopere, ci la ceva de hăhăială. 

Au trecut 6 ani (ce le-a luat așa mult?) de la isprăvile care l-au făcut celebru. Paul are o fată mare și încă suferă sentimental că a fost părăsit de nevastă. Șansa de a mai ieși din depresie se ivește când e invitat la o conferință a guard-ilor de mall. Ajuns la hotel, principala lui preocupare e să o spioneze pe fii-sa, care se întâlnește cu un portărel. Apoi, fii-sa vede ce nu trebuie, adică niște bandiți gata de acțiune, e sechestrată, iar tac-su sare să-și salveze fata și să le dejoace ăstora planurile. Dacă aflați că ăștia vor să fure niște impresioniști și postimpresioniști care n-au ce căuta într-o colecție privată, înțelegeți cam la cel nivel ne raportăm. 

Construit din alergătură de colo-colo și gaguri majoritatea dubioase, ca să nu menționăm clișeele relației tată-fiică, PB 2, această comedioară de acțiune de un prost gust desăvârșit are – surpriză – trei-patru momente reușite, toate implicând cafteală. Dacă la asta mai adaugi și traversarea între doi zgârie-nori, ce să vrei mai mult? Ce contează că bad guys sunt praf? Au gadget-uri bunuțe. Ce contează că Blart nu excelează la capitolul originalitate? Manevrează haios un segway și face niște acrobații că sigur trei sferturi sunt CGI (nu că un om la gabaritul respectiv nu s-ar putea mișca așa, dar, în mod normal, ar trebui să provoace cutremure). Ce contează că flirtul cu latinesa Divina e de umplutură? Gașca lui de polițiști de mall are ceva dimensiune. 

Mă așteptam să fie prost, dar mă așteptam să mă și enerveze. Uimitor, dar, în afară că prima jumătate m-a plictisit, de enervat nu m-am enervat. Mare lucru. Își merită nota de trecere. 

Notă: 5