Paul – un alien cu c…e!

Doamnelooor şi domnişoareloooorr, de la mii de ani lumină, în această cronică vine cel mai sexy extraterestru ever! Paul (culmea, nu se supără că are un nume dintr-o singură silabă!) este mai hot chiar şi decât Superman. Nu suferă de kriptonită şi are vices & attitude marca James Dean.

Pentru a-şi mări şansele de seducţie, a luat tratament hormonal (i-au crescut ruşinicile, aşa cum certifică pe viu un agent CIA, şi are o voce foarte Seth Rogen).  Pe lângă asta, lansează o nouă colecţie de priviri originale, după puppy eyes şi Puss in Boots eyes: Paul eyes.

Norocoşii care au câştigat un sejur alături de the little green guy sunt nişte imenşi fani (ca să calchiez, na) ai tot ce înseamnă ET. Sunt ET-işti, ca să fim mai precişi. Britanici din fire, şi fiindcă mulţi îi cunosc din câteva filme precum Shaun of the Dead (2004) şi Hot Fuzz (2007), unde sunt apropiaţi, lumea îi cam suspectează că ar fi fagşi. Simon Pegg şi Nick Frost (care semnează, cot la cot, în registru, la rubrica scenariu) sunt un fel de Jay & Silent Bob, doar că ceva mai vorbăreţi. Şi mai funny, aş îndrăzni să adaug.

Paul a fost o viaţă (de om) întreagă slujbaş al guvernului. Acesta l-a exploatat în fel şi chip şi după ce că i-au făcut capul mare, nici n-aveau de gând să-l scoată la pensie. Cum votarea legii drepturilor alien-ilor a fost boicotată în repetate rânduri, Paul a considerat că e timpul să fie un pic Rambo şi să-şi apere libertatea. Cum încă nu prea a pătruns întreaga gravitate a cuvântului „libertate”, aceasta înseamnă pentru el, pe lângă dorinţa de a ajunge home, şi chestii gen fumat, furt, bătaie şi exhibiţionism.

The outlaw from outer space are ghinionul să dea tocmai peste nişte fanatici aproape-isterici ai fandom-ului, care nu sunt în stare să acţioneze cu sânge rece şi în urma unei analize obiective a realităţii. În schimb, între cei trei se naşte o iubire chiar mai suspectă decât relaţia despre care vorbeam mai sus.

Că asta ar fi cea mai frumoasă parte a filmului… It’s about friendship, man!

În rest, mai mult picură cu poante premium decât plouă. Iar la un moment dat, după atâtea aluzii la filme celebre (Close Encounters of the Third Kind, X-Files, Men in Black, Alien etc.), începi să le anticipezi (că, deh, dacă tot e vorba de anticipaţie :P). Nu sunt chiar din topor (adică „prima inspiraţie”), dar nici nu te scapă de senzaţia că-s cam facile.

Paul îţi garantează o porţie zdravănă de amuzament. Dar dacă vrei într-adevăr să fii cu conştiinţa împăcată că nu ţi-ai pierdut absolut deloc timpul şi vrei o mostră de Pegg & Frost la adevărata lor valoare, recomand Hot Fuzz (ca să nu spun de montajul impecabil şi IQ-ul superior al poveştii).