Prince of Persia – Nisipul timpului irosit

Vestea bună e: Jake Gyllenhaal s-a reaxat pe femei. Se pare că lecţiile de călărie cu cowboy-ul din Brokeback Mountain nu l-au convins să ne întoarcă definitiv spatele. Astfel că, în Prince of Persia, se lasă sedus de o brunetă cu priviri galeşe şi gloss pătimaş pe buze. Care brunetă, însă, îl bagă nu în păcat, ci în belea. Fiindcă superba persană deţine unui cuţit cu puteri magice mai ceva ca „my precious” al lui Gollum, că te întoarce şi în timp dacă ştii cum să-l iei.

Vestea proastă: cu toate că, aparent, Dastan (Jake) şi prinţesa ar trebui să lase orice grijă deoparte avînd în vedere că sunt stăpânii timpului, cei doi n-au timp de vorbe şi gesturi meşteşugite şi aducătoare de premii, astfel că poţi vedea liniştit(ă) filmul şi într-un dialect mesopotamian. Ca să nu mai zic că, spre dezamăgirea amatorilor de dansatoare din buric, biata prinţesă n-are nicio clipă de răgaz să se schimbe în ceva mai lejer, fiind tot timpul pe fugă, de n-apuci să vezi măcar o gleznă. Am numărat doar un pupic final şi cast şi, între timp, vreo două tentative, aşa că vânzătoarele de mall şi gospodinele cărora le-au sclipit ochii la afişul macho-romantic şi îşi imaginează răpiri din serai, fugăreli prin harem şi alte perversiuni orientale gen 1001 de nopţi vor fi foarte dezamăgite. O să-şi întrebe soţii sau iubiţii de ce le-au dus iar la Indiana Jones. Numai că Indiana Jones fără un Ford e ca Fast&Furious fără un Ferrari. Aşa cum un film hollywoodian fără măcar o glumă care să-ţi smulgă un zâmbet sau un plot cu ceva suişuri şi coborâşuri e un film hollywoodian prost.

În rest, doar bătăile sînt bunicele, hassassinii, strămoşi ai ultimului Hassassin din Dan Brown (Îngeri şi demoni), sunt cu adevărat plini de fantezie la capitolul arsenal: şerpi teleghidaţi care sar dintre dune, ca bullterrierii, direct la beregată, ţepuşe perfide, grenade care iau foc (ştim că persanii erau adoratori ai focului), biciuri cu cuţite în vîrf şi alte chestii pentru care n-avem categoriile lingvistice adecvate. Numai că pe astea poţi să le vezi şi pe joc, fiindcă aşa cum ştiţi, la început a fost jocul.

Faza cu cuţitul timpului e cam cu dus şi întors: eu în locul prinţesei îl foloseam să schimb viitorul şi să n-o mai deranjeze nimeni cînd îşi vopseşte unghiile.