Savva. Heart of the Warrior 3D (2015) – Război și moace

Se pare că rușii s-au înhămat serios la desene de export. Pe ăsta de acum, la ei, au pus voci nume mari de-ale lor, precum Konstantin Kabenski (Rondul de noapte, Rondul de zi, Wanted), Feodor Bondarciuk, iar, la americani, Milla Jovovich (care mai și joacă prin filme rusești, poate fiindcă numele-i sună cumva slav), Joe Pesci, Whoopi Goldberg și Sharon Stone. Bănuți serioși, așa că m-am gândit c-o fi ceva de capul lui. 

Când colo, dezastru ca la Stălingrad (că tot făcu Bondarciuk film despre). Mai puțin victoria. Să detaliem. Savva e un băiețel dintr-un sat pus în pericol de hiene (tricolore, ca steagul nos’ – firește, o coincidență). Hienele îi pun pe sclavagească gen să adune recolta pentru ele. Recolta fiind compusă din banane, alte chestii neidentificabile și bostani… albaștri. (Citisem la un moment de ce nu e mâncarea albastră. Păi, ia uite, că e și așa.) În general, albastrul domină și asta, împreună cu un câmp cu iarbă luminescentă (și albastră, poate pentru că-i noapte), te duce automat cu gândul la Avatar. Altele te fac să te gândești la LOTR (armata maimuțească), la Transformers (nește împlătoșați cu ochi de jar), altele la altele. Referințele nu sunt rele în sine, dar n-au sens și totul e o varză indigestă. Ca și scenariul. 

Înainte ca Savva să pornească în a sa hero’s journey, aflăm că, pe vremuri, satul era apărat de lupi albi. Lupii albi dau bine pe ecran pentru publicul care nu ajung cu picioarele pe podea – din rațiuni de imaginar colectiv și, probabil de huskies. OK. La un moment dat, pe drum, apare și un reprezentant al dispărutei rase, îi devine companion lui Savva, alături de: Vafel, un semibaron (cum se recomandă), care vorbește rârâit și în expresii franțuzești, e îmbrăcat ca Motanul încălțat și are, la rândul său, drept tovarăș un țânțar nesimțit, Nanti, o prințesucă (love interest? nu chiar), magiciană dintr-un trib gen aztec și o chestie simpatică și roză, un fel de Morty (Madagascar) sau, poate, de Ceburașka (un personaj foarte iubit la ruși). Care, da, face, la un moment dat, the puppy eyes. I se spune Puffy și e singurul care trece printr-o primejdie haioasă și cu ceva suspans. (Și, din păcate, singurul personaj dublat în românește astfel încât să transmită o emoție, chiar și superficială. De Nicole Cherry, dacă am înțeles bine.) Unele personaje nu sunt originale deloc, și s-a vrut, în compensație, ca restul să fie foarte originale. Sunt doar ciudate. 

Cu toții vor să ajungă la un vrăjitor, să-i ajute cu câte o chestie (Savva vrea un războinic pentru satul lui, iar ce-o să obțină e previzibil de la mii de leghe depărtare). Până la vrăjitor (care se vrea o surpriză, gen Oz, dar nu-i decât un fel de ia-te-uită-ca-să-vezi-ce-chestie), le stau în cale vreo trei armate. Două dintre ele devin aliate, rămânând maimuțele pe post de răutăți, conduse de regina lor cu trei capete (fiecare cap are personalitatea lui, ca să vezi). 

Aproape nimic n-are sens, una dintre probleme fiind: de ce e nevoie să mai ajungă la vrăjitor după ce se strânge atâta armată pe lângă Savva, având în vedere că hienele sunt o mână de biete creaturi? Nu mai exemplific, să nu cad în spoiler. 

Ce e cel mai frustrant: sunetul. Vocile dublate peste coloana sonoră și restul de voci, secundare (din varianta americană, se pare), sună cam ca celebrele filme de pe casete video din timpul răposatului. (Am făcut un efort de imaginație și am încercat să-mi închipui cum ar arăta dialogurile în original. În marea lor majoritate, la fel de anoste. Dar și acolo unde există mici scânteioare de inspirație, se duce naibii totul din cauza dublajului și a sunetului. ) 

Ceva interesant? Da. Că, pe lângă toate importurile la nivel formal de care vorbeam mai sus, au băgat și ceva neaoș rusesc: casa vrăjitorului e casa lui Baba Iaga (se citește aproximativ „igá”): are picioare de pasăre.  

Ceva amuzant? În afară de Puffy și nenorocirile ei/ lui, nu prea. „Ce banana mea”, replică grăită de maimuța-șefă? Huooo. „Ai văzut un lup alb?! Iar ai trecut prin lanul de cânepă?” – mda, ar putea să aibă un cârlig la părinții mai tineri. „Vino cu mine dacă vrei să trăiești.// Ce replică răsuflată!”. Aici, luându-se de line-ul din Terminator-i, au vrut să fie spirituali, dar le-a ieșit doar un golănism inutil. 

Notă: 4.5