Skiptrace (2016) – Un film cu Jackie Chan e un film cu Jackie Chan

(Și, pentru mine, primul cu Jackie Chan văzut pe ecran mare. Nu-s mai impresionat ca de obicei.)

Dacă am lămurit, din titlu, cum stau lucrurile, să detaliem, pe cât posibil. 

Jackie Chan  este, probabil, cel mai puțin violent bătăuș din filme: încearcă cu vorba bună, vede că nu merge, începe să se apere (și/ sau să scape) și, dacă se întâmplă să te cheme Dașa, îți cere și scuze dacă, în grabă, ți-a șters umpic machiaju’. (Notă de subsol: Dașa aka Terminatorul siberian e obligatoriul locotenent feminin în outfit negru mulat, cu „double D cup” în bustiera gata să plesnească, pusă de șeful cel nesimțit să se bată pentru el, iar ei, culmea, îi face plăcere.) 

Jackie Chan (aici… Bennie, dar nu contează) este un tip timid și cu principii, întotdeauna puse la îndoială de parteneri, care-l iau peste picior (mai bine ar face-o doar la figurat). E un personaj foarte consecvent cu sine însuși. Chiar și la cei 62 de ani. Când încă face acrobațiile alea pentru care a devenit celebru. 

C-o fi și trucaj pe ici, pe colo (traversarea prăpastiei pe sârmă e unul evident), nu mai contează. Omu’ e fenomenal. Nu știu cât la sută se bagă el în scenariu, dar tot timpul e foarte receptiv la lucrușoarele din jur, care devin scuturi și arme, de te miri și tu cum de nu te-ai gândit la ele, și să-i facă pe bandiți să se uite cu obidă la propriile lor pistoale automate (care, evident, nu le folosesc la nimic în fața mititelului). Luke și Vader cu „laserele” lor de-ar fi de față, le-ar rupe pe genunchi de necaz. 

Jackie Chan e un simpatic pus în situații-imposibile. Trebuie să salveze ceva, pe cineva. Drag, de cele mai multe ori. În cazul de față, pe fina lui, Samantha, o cadră de chinezoaică, al cărei tată, partenerul lui Jackie/ Bennie, a murit în urmă cu 9 ani. Samantha e acuzată că l-a ajutat pe escrocul Connor Watts (Johnny Knoxville) să ușureze un cazino de o cifră impresionantă. Connor a ajuns (fără să vrea) în Rusia, la niște mafioți-fioroși, iar Bennie trebuie să dea de el, să-l readucă în Hong Kong, să se clarifice situație. Asta înseamnă că se complică lucrurile. 

Mare parte din film, Bennie îl escortează pe șmecheraș prin juma de Asie, ocazie (binevenită, de ce nu) să ne coltoralizeze cu obiceiuri & tradiții. (Și aflu și eu, spre rușinea mea, ce-i aia o alpaca. Un fel de struțocămilă. Mai mult cămilă.) Tot drumul ăsta e presărat de atâtea minunății etnografice, că nu știi unde să te uiți mai întâi: la ce chestii ciudate fac localnicii sau la cum încearcă Watts să scape de polițistul Bennie. Între noi, situații care, dacă faci abstracție de contextul exotic, sunt deja locuri comune. 

Regizorul Renny Harlin are la activ cel puțin două actionuri bunuțe, Long Kiss Goodnight și Die Hard 2. Își cunoaște meseria și știe unde să bage bancul, așa, ca să-ți spună, relax, why so serious. În acest Rush Hour panasiatic ce se vrea Skiptrace, glumițele sunt tot marca Jackie Chan, unele nostime, altele, doar să fie. (O referință la Shawshank Redemption e din a doua categorie, dar faptul că Terminatorul siberian îl urmărește pe Connor, te amuzi dacă faci tu conexiunea.) Mai mișto decât bancurile spuse în viu grai sunt una-două scene de acțiune: una dintre ele, într-o fabrică de matrioșce. Vă las s-o descoperiți. 

La nivel de acting, Chan e la fel ca întotdeauna. În schimb, Knoxville exagerează binișor, își dă talente la greu. N-am văzut Jackass, așa că, după părerea mea, cel mai mișto rol al lui rămâne, cel de câteva minute, al extraterestrului din Men in Black II. În rest, e amuzant să auzi polițiștii din Hong Kong vorbind engleză, ca în filmele asiatice din anii 80 (pe colega lui Bennie o mai cheamă și Leslie, iar unul dintre bandiți e nici mai mult, nici mai puțin decât Handsome Willie).

Clișeul, problemele de intrigă (de ce a fost ucisă o anumită tipă, cu ce se ocupă, mai exact, villain-ul, un telefon mobil care mai mult încurcă), uneori, monotonia în ritm (da, aventura internațională e OK, dar nu contribuie prea mult la seva întregului, putea fi film separat) sunt câteva chestii nu foarte supărătoare pentru o producție de categoria asta. Ceva inventivitate la nivel de microacțiuni și o dublă răsturnare de situație în final, care întărește morala (că-i despre onoare și prietenie, dacă nu v-am spus încă), mai salvează de la a fi doar un alt cafting movie. Dar, în mare, e doar un alt film cu Jackie Chan. Cu specificația că nu mi-aș mai dori încă unul anul ăsta, pot spune că m-am distrat. 

Ați observat că toate chinezoaicele kungfunițe scot, când se bat, aceleași sunete – sexy? Mă gândesc că există niște SFX-uri speciale pentru asta. 

Notă: 6.5