Storks (2016) – N-aduce anu’ ce aduce bărzoiul

Deci, conspirație și manipulare: cineva vrea să crească natalitatea, să aibă ce exploata. (Matrix, is that you?! Ți-ai schimbat metodele?). Pen’că fac pariu că cel puțin 80% din doamnele/ domnișoarele (începând de la 3 ani) care au văzut Storks au ieșit din sală cu un anumit gând, de înmulțit familia. (Din restul de 20% fac parte femeile care știu ce înseamnă să crești copii – eventual, mai mulți, pe bani puțini etc.) Poi, când vezi ce drăgălășenii (cu păr colorat, nah) aduc berzele alea, uiți că, de fapt, nou-născuții sunt, cum zicea o prietenă, niște flegme cu mânuțe, că mai trebuie să rabzi vreun an-doi până devin îngerașii ăia adorabili care te topesc dintr-o privire. (Linșați-mă…) 

Amuzant e că, așa cum ne învață Storks, vraja țâncilor are putere dincolo de barierele biologice, fiindcă avem și o haită de lupi hămesiți (scuze de pleonasm) care se închină la un plod ca magii la Pruncul sfânt și sunt gata să-l înfieze ca Lupoaica pe strămoșii noștri. Deci, domnilor care mai vreți să zburdați o vreme, prietenesc avertisment: ocoliți filmul ăsta dacă sunteți însoțiți de consoartă. 

Să încercăm un sinopsis, fiindcă scriptul e ușor abulic și nehotărât. Suntem la 18 ani după ce șeful berzelor Hunter a hotărât să rebranduiască firma, de la livrat bebeluși la livrat orice altceva, telefoane, vibratoare (glumesc). Bărzoiul-fruntaș Junior este pe cale a fi făcut mare șef, dar o condiție ar fi să dea afară un angajat inutil și cauzator de probleme. O întrebare firească: de ce era nevoie neapărat de Junior pentru acest dirty job, când Tulip, o simpatică roșcată (perfect umanoidă, fiindcă orfană nelivrată), nu pare să fie genul care, dacă e concediată, intră noaptea peste familia șefului și… Dar să trecem mai departe. Junior e un laș (a se citi: băiat de treabă în devenire) și în loc s-o dea afară pe cârlionțată, o trimite la departamentul Scrisori, fiindcă ăla nu mai funcționează de mult. Dar iată că apare (printr-un accident) o scrisoare de la mucosul Nate, care vrea un frate (neapărat cu skills de ninja). Zeloasă, Tulip trimite scrisoarea mai departe, apare (printr-un mecanism care va rămâne un mister până la capăt) un țânc, mai precis, o fetiță, ca să fie și mai periculos de drăgălașă. Și începe aventura, constând, în parte, dintr-o urmărire de proporții james bond-ești (cu obligatorie escală în ținuturi înghețate). Răsturnările de situație nu sunt dintre cele să te lase wow și parcă nedumeresc un pic la nivel de motivații – dar și fără ele ar fi fost dificil. 

Cum spuneam, modul în care sunt „fabricați” bebeii este ceva misterios și neliniștitor de mecanic: vreun mesaj ascuns sau pană de inspirație? Anyway, greu de reprodus în cuvinte, atunci când te întreabă copilul, bine, înțeleg că-l aduce barza, dar cine-l face? 

Per total, din cauza chestiilor care scârțâie, Storks dă impresia de avem buget de-o animație, săriți cu idei originale, ia să vedem ce animăluțe și mișcodaci n-au apărut încă pe ecrane etc. Pe de altă parte, e salvat de o anumită vervă, de situații cu umor pentru toate categoriile și de personajul lui Tulip, cam sufletul poveștii. Junior e cam antipatic, dacă stau să mă gândesc: mult prea nervos în reacții (stresul poate fi sugerat și altcumva decât prin scălâmbăieli exagerate). 

O încercare nu chiar izbutită, dar departe de a fi un eșec. 

Notă: 6.5