Superfast! (2015) – Mai dați la cheie

Autorii unor Scary Movie, Meet the Spartans, The Starving Games, Jason Friedberg și Aaron Seltzer vor să fie luați în serios în rolul de parodiști și au ajuns la acel nivel, antipatic, al „meseriei”, când respingi „frivolitățile” începutului, rămânând cât mai aproape de textul original. Dacă, de exemplu, în Starving Games (2013) apare și Harry Potter, doar așa, că poate, Superfast! nu prea se mai încurcă cu elemente alogene. Și rău face. Nu spun să lași imaginația total pradă anarhiei, dar poți dai drumul la supapă când și când. Mai ales când parodiezi o serie ca F&F, adică 70% vrum vrum.

Cam tardivă reacție parodică, având în vedere că trebuie să dai timpul înapoi cu 14 ani, adică să-ți amintești cam ce se întâmpla în primul F&F. Primele secvențe sunt de acolo (cursa la care participă polițistul sub acoperire împreună cu Toretto, cum se împrietenesc ei etc.). Dar în fine, să presupunem că fanii adevărați ai seriei știu tot.

Scenariul e tipic F&F: polițistul se infiltrează în gașca lui Vin Serento (unde are un affair cu sora acestuia), Vin Serento se încurcă cu un mafiot fioros, Juan Carlos de la Sol, care îi trage clapa, urmând ca băeții să se răzbune furându-i acestuia agoniseala, în timp ce un alt polițist, Rock Johnson, e pe urmele tuturor (una dintre chestiile diferite de originalul din 2001, unde Dwayne nu apare).

Alex Asbaugh îl joacă pe polițistul Lucas White, și faptul că e cel mai blond de-acolo e cam singurul lucru care îl face identificabil, caricatural, cu personajul lui Paul Walker. Chiar și într-o parodie respectăm niște convenții, or Lucas, în calitate de protagonist, n-are dimensiune, n-are culoare. Bancurile care-i sunt puse în gură sau cele care îl vizează sunt jalnice, inconsistente, contradictorii: la cursă, Lucas va apărea într-o mașină cu un unicorn desenat pe portieră și cu mesajul scris că e fan Justin Bieber. Incertitudinea sexuală nu va fi exploatată (ceea ce e bine, la fel cum e bine că au scos glumele homo și scato, că sunt pline comediile), dar Lucas nu va dovedi nici opusul: rămâne în umbra masculinității celorlalți (inclusiv a tipelor).

Ceva mai aproape (chiar și ca date fizice) de personajul parodiat e Vin Serento (evident, Toretto, în original). Dar cel mai OK dintre toți e Rock Johnson (jucat de Dio Johnson), polițistul cu creierul în mușchi, poate și pentru că are rol episodic. E stereotipic, dar funcționează.

Fără mari pretenții satirice, fără subversiuni, cu gaguri, în proporție covârșitoare, nu numai de prost gust (că așa-i stilul), dar și neinspirate, cu multe poante deductibile, Superfast! e chiar mai slab decât celelalte parodii ale sus-numiților. (Să-l faci, indirect, pe Vin Diesel, „penis head” nu e dintre cele mai strălucite poante, ca să nu zic că-i periculos.) Printre bancurile mai ca lumea e și cel în care doi comentează muzica de fundal (că devine „amenințătoare”), dar în ce film am mai văzut asta? Și singura fază la care am râs din toată inima a fost cea în care aflăm că mafiotul colecționează minioni din meniuri taco și e foarte supărat că nu și-a găsit mașinuța cu care să-și completeze colecția.

Notă: 4