Survivor (2015) – Să te-apuce Milla, nu alta

Dezlânat, abulic, neverosimil: Survivor ar fi trebuit să fie un blockbuster, dar nu e nici măcar un „film de ianuarie”. Orice ar fi vrut să spună cu el nu le-a ieșit.

În deschidere, un ofițer american este capturat de irakieni și deducem că e valoros: va fi ținut în viață doar ca să se obțină ceva anume. (Când personajul principal va face „marea descoperire”, tu știai deja de mult. Nicio surpriză.) Apoi, o avem pe Kate Abbott (Milla Jovovich), americancă venită la Londra să le arate englezilor cum stă treaba cu terorismul. Foarte bine nu înțelegi care îi este domeniul de expertiză și de ce nu poate să facă oricine altcineva ce face ea. În fine, tipa supraveghează acordarea vizelor pentru S.U.A. (fiindcă acum acestea nu se mai pot falsifica, ni se explică): dacă vede că solicitantul lucrează în domeniul chimiei, Kate intră în acțiune. Sau ar trebui. Pentru că, la un moment dat apare dr. Bălan (da, român) și după ce ea nu e de acord să-i dea viza, îi sar în cap o sută de șefi, unul mai mare decât celălalt. (Sunt atâția!… Atâtea personaje inutile, care se aglomerează și-și vrea fiecare replica. Nu, nu e „complex”. E pur și simplu enervant.)

Și, de parcă mare cuvânt de spus ce are Kate a noastră (n-are), niște teroriști (să le spunem așa, în lipsă de alt termen) o vor moartă. Pentru că-i obraznică și nu-i dă viza lui Bălan. Și-l trimit pe Watchmaker (Pierce Brosnan) să-i facă felul, iar acesta aruncă în aer un restaurant întreg. Și tot n-o nimerește. Fostul Bond se vrea aici un fel de psihopat cu pasiune pentru bombe, dar acțiunea lui oricum nu e justificată – decât de spectacularul ieftin. (Pe lângă asta, bunicuțu mai face și pe sniper-ul. Deja e penibil.)

După asta, începe alergătura. (Există o formulă, care cred că tare mult le-a plăcut scenariștilor: Kate „urmează protocolul de supraviețuire”. Moamăăă…) În timpul alergăturii, ca să dea cu complicațiuni și suspans, Bill, șeful ei direct și corupt (nu e niciun spoiler) vrea s-o omoare și… se împușcă singur. Incredibil. Și gafele se tot adună. Până la urmă, nu știi de ce-i zice Survivor, că vânzoleala e în ambele sensuri: Kate mai și uită că tre să-și salveze pielea și face pe eroina. Păi, decideți-vă.

Odată dat startul la cursa prin parcuri, metrou, clădiri, zici că te-ai scos: în definitiv, Milla a fugit ea de zombilăi – are potențial. Dar neeeh, că toată treaba e mai fragmentată decât sunt filmele de pe Pro de reclame. Pur și simplu, nu are ritm, iar Milla tre să-și aștepte rândul după catralioane de microsecvențe cu alte și alte grupuri de personaje. Obositor, descurajator. Și iritant: 80% din film se vorbește la celular.

Nici măcar un singur personaj nu are o motivație puternică și, mai ales, veridică. Bălan e gata să omoare un milion de americani doar fiindcă nevastă-sa a murit din cauză că… i-a întârziat viza și n-a mai ajuns în America să se opereze. Wtf. În cazul lui Kate, avem o încercare foarte amatoricească: Kate are un flashback cu turnurile gemene. Adică, acolo i-au murit prieteni (aflăm dintr-o replică, mai târziu). Au rupt-o pe Milla cu rolul ăsta. Ca să nu mai spunem că joacă ca o cizmă. Și nu-i vina ei, ci a regizorului.

Climaxul este disproporționat și grandoman, iar finalul, deznodământul, e practic inexistent. E, cel mult, un final de episod. (Hm, să nu le dăm idei.)

Notă: 4