The Boy Next Door. Mai prost decât 50 Shades?

Dap. Doar că la ăsta am râs. Ceva mă face să cred că e o parodie mascată. La ce? Nuș. Poate la Fatal Attraction, la The Crush (1993), la alte zece de mii de filme și episoade de telenovelă pe tema respectivă.

Despărțită momentan de soțul care o înșală, Claire (J Lo), profă de literatură „clasică” (stai să vezi), încearcă să-și refacă viața și acceptă, împinsă de la spate de prietena cea mai bună să se întâlnească cu tipi. La o întâlnire la un restaurant select, avem ocazia s-o auzim dând replici „usturătoare” unui misogin cu texte atât de mârlănești și neinspirate, încât te întrebi automat pe cine naiba convinge o astfel de scenă. Dar, ca să vezi, scena are rostul ei: Claire cea decepționată se pilește și pică în p…lasa întinsă de tipul la care bălea ușor de câteva zile. Tipul fiind (probabil) fantasma supremă a profesoarelor: licean repetent, 20 de ani, 6 pătrățele și un catralion de hormoni. (Tentativă de) sex în WC-ul școlii? Ce vreți mai mult de atât?

Noah, un perfid și jumătate, se bagă pe sub pielea băiatului lui Claire (ca să-l manipuleze, evident) și apare și la orele de „clasică” ale lui Claire. Înainte să i-o tragă, vine la ea cu complimente și cu – atenție – „ediția princeps” din Iliada. (No comment.)

Claire regretă tăvăleala (cel puțin așa declară), în timp ce bărbat-su vrea împăcare. Iar Noah se transformă într-un psycho cu tot ce-i trebuie, inclusiv cu pereții tapetați cu poze de-ale tipei. Și cu un trecut „misterios”, pretext să se apuce Claire să facă un pic pe detectiva. O mașină care a făcut un accident în 2006 poate fi încă văzută, așa carbonizată, într-un depozit al poliției. Genial. Și mai genial e flash-back-ul în care vedem ce s-a întâmplat atunci. (Flash back-ul cui? Reconstituirea cui? Absolut genial. Nu am văzut de muuuult o astfel de gafă.) 

Deși scenariul este – evident – previzibil, sunt și lucruri care nu duc nicăieri, cum ar fi pasiunea lui Kevin (fiul lui Claire) pentru „cea mai frumoasă fată din liceu” sau hărțuirea acestuia de către colegi. Bomboana de pe tort e transformarea bruscă a filmului într-un fel de horror în partea a treia. Deci, am râs, am râs, am râs…

Filmul este produs de Jennifer, probabil disperată că nu mai primește roluri. Nu văd de ce se îngrijorează. La cei 45 de ani ai ei, e o milfă la fel de bună (știu, pleonasm) ca acum 20 de ani: același botic umed și același derrière fenomenal. Greșeala e însă că n-a știut cui să se adreseze: un regizor care nu prea are cu ce să se laude și cu o scenaristă apărută de nicăieri, cu cel mai prost, mai insipid, mai lipsit de orice emoție sau sclipire de inteligență scenariu. Vreți să știți dacă există vreo chimie între bagabont și milfă? Nu e. Ceva erotism? (Că doar are titlu cu trimitere la ceva porn.) N-aș zice. Ca să nu spunem că dialogurile sunt deseori confuze și iritante. Hunky hunky de Noah îi amintește tipei odată la trei fraze că bărbat-su o înșală.

Filmul își va avea însă spectatoarele lui entuziasmate, cu siguranță. Într-un fel, acestea sunt de invidiat.

 Notă: 3