The Great Wall 3D (2016) – Chinezii au ridicat Marele Zid ca să nu vadă vecinii cum fabrică „Abibas” și „Fuma”!

Foarte deștept, trailer-ul nu-ți arată decât o bucățică – mai precis, o gheruță – din teribilul dușman care a pus gând rău ochilor oblici. Obligându-ne pe noi, recenzorii, să ne punem cenușă-n cap că, în privința asta, n-avem cum să nu dăm cu spoiler – să știe lumea la ce să se aștepte. Că noi știm că adevăratul spoiler e cel care dezvăluie elemente din care deduci deznodământul, gen care-i slăbiciunea bestiilor, cum o pață – sau, dimpotrivă, cum și-o fură ai noștri. 

So, regizorul Yimou Zhang, care a pus în scenă niște marțiale făinuțe, revine cu o a doua colaborare cu nume faimoase de la HW (după ce, în 2011, l-a avut în fața camerelor pe Christian Bale într-un siropel de război): îl pune pe Bourne (pardon, Matt Damon) să ia Drumul mătăsii în căutare nu de confecții pentru domnițe sau de mirodenii, ci de praf de pușcă, fiindcă el și tovarășii lui sunt un fel de mercenari și tare ar avea nevoie de un upgrade la arsenal (că a trecut sezonul petardelor). Și cum merg ei prin pustietăți, șicanați de bandiți lipsiți de respect, cât pe ce să dea cu fruntea-n Marele Zid, că ăsta apăru ca din senin în fața lor. Iar pe Zid, cocoțați, puhoaie de chinezi, îmbrăcați frumos, ca la deschiderea de Olimpiadă. Niciun fir de praf pe hăinuțele lor colorate: așa se primesc oaspeții prin locurile alea. 

După care, aflăm că-i secret la mijloc (care e sau nu secret, după cum vrea scenariul): că ei se pregătesc de ceva mare și najpa, că Zidul ăla nu-i făcut că se plictisea poporu’ chinez și că să vadă extratereștrii de pe Lună ce harnic e el. Pe William îl doare la obiele de soarta mititeilor, el vrea niște praf de pușcă și s-o șteargă înapoi. Da’ ce, ăștia-s proști?! Mi ți-l țin prizonier până se hotărăște individu’ să lupte cot la cot, arătând cât de mai Robin Hood ca Robin Hoodu’ este (demonstrația cu arcul din sala de mese e wow). Nu-i bai că William nu știe o boabă mandarină, ăștia o rup bine pe americănește, că au un prizonier mai vechi (jucat de Willem Dafoe, pe care l-or fi adus prizonier pe bune, așa de nefericit pare). Chiar și așa se pierde mult timp cu traducerile, care se adaugă explicațiilor mură-n gură, că iar păcătuim împotriva sfântului principiul al cinematografiei: show, don’t tell. Firește, e unul dintre păcatele minore ale acestei producții, din care numai ideea e mișto. În general, filmul îți lasă impresia că, la un moment dat, li s-a tăiat bugetul și au fost nevoiți să termine cumva. 

Minispoiler alert, ceva amuzant: bestiile care au pus gând rău poporului chinez au fost aduși c-o cometă și arată cam ca dinozaurii, ceea ce înseamnă că Centrul de lansare a Cometelor a ținut să îndrepte greșeala de acum 65 de milioane de ani. Ăștia de acum sunt toți carnivori și se năpustesc câtă frunză și iarbă, amintind de zerg rush. În timp ce, chinezii învățați cu de-alde Hero și Casa săbiilor zburătoare (r.: Yimou Zhang), luptă artistic, desfășurând obișnuitul balet de săbii, sulițe și, mai nou, bungee jumping de pe ziduri (inovație drăguță). Artileria arată și ea bine (nu la fel de convingătoare ca în LOTR, dar OK). 

Un amestec de dinozauri (unul e inspirat de dilophosaurus în combinație cu parasaurolophus), monstrul din capodopera sud-coreeană Gwoemul și un ușor ecou din xenomorfii din Alien (hai mai repede cu Alien: Covenant), problema e că lighioanele respective țin cu tot dinadinsul să se facă de râs, nu prea dau semne de inteligență: da, există un schepsis (nu spun care), dar e atât de neghiob și, privitor la alt aspect, atât de clișeu, că nu te trece niciun frison. 

Nu ne așteptam la un The 13th Warrior (că ideea e pe-aproape), dar măcar la un cât de puțin dramatism, să simți că-i primejdie fără scăpare, să-ți pese de Matt sau de generăleasa chinezoaică Lin Mei, păpușică de porțelan iute-și-precisă-n mișcări. Oare măcar se înfiripă ceva interrasial între ei? Hm… 

Cum ziceam, caftelile arată binișor, te mai fac să uiți dialogurile inutile și/ sau de carton ordinar, toată agitația aia ordonată tipică filmelor de epocă chinezești cu marțiale te binedispune. Poate fi funny. În cele din urmă, dacă îți calibrezi mintea la vârsta de 7-9 ani, nu te simți chiar păcălit: în lipsă de original, e bun și un „Abibas”. Fapt pentru care dăm notă de trecere. 

Notă: 5