The Losers – Dacă vrei să fluieri pe bune, fă ca mine

Na, că iar m-am uitat la un film fără să văd trailerul înainte… The Losers. M-am încordat cât am putut la Dacă vreau să fluier, fluier (mai ales după toată lauda aferentă şi statura impozantă a ursului berlinez din vitrină). I-am şoptit: „hai, loveşte-mă, lasă-mă în sînge, fă-mă să sufăr, dezvăluie-mi sensul ultim al existenţei”. După ce m-a lăsat cam nedumerit, ca să nu spun  nesatisfăcut, mi-a venit nu ştiu cum pofta să mă uit la o comedie cu proşti. Şi a picat pe The Losers.

Dacă ai chef de o comedie cu proşti şi intri la The Losers ai nimerit prost, fiindcă băieţii nu pierd nici măcar la poker, că n-au timp, fiind chemaţi în misiuni demne de Rambo (ăla tînăr, nu obositu’ de azi). Pentada de şmecheri e un fel de James Bond la puterea a cincea, doar că ăştia sunt mai tuciurii şi mai lipsiţi de maniere. Asta se verifică şi din cum se comportă cu o felină periculoasă pe nume Aisha, femeia-fatală-dublu-spion, pe care o cam altoiesc cînd nu e cuminte, dar care scapă de gloanţele şi bazucile bad guyşilor mai ceva ca Bruce Willis în Die Hard. The Losers mai seamănă cu Bond şi prin nelipsitul evil mastermind, care redesenează harta lumii la micul dejun şi îşi împuşcă subalternii că nu îi ţin bine umbrela de soare.

În afară de asta, e un film de acţiune ultramacho, bun de văzut la o bere şi un pufulete. Nu te face să gîfîi după el, dar nici să-ţi pară prea rău după bani. (Între noi fie vorba, dacă-l dai jos de pe net, e chiar mai bine.) Bile albe: muzică excelentă, şmecherii grafice gen scris Bolivia şi Dubai cum e scris Hollywood-ul ăla de pe care se aruncă sinucigaşii, maşini care dansează elegant în aer printre vîlvătăi cît blocu’, bătăi aşa-şi-aşa (se poate şi mai bine), filmare steady nervoasă, glumiţe decente, tatuaje cu mesaje subliminale, tranziţii între cadre folosind steagul american (asta e lovitura sub centură dată lu’ unchiu’ Sam, aviz doar mioriticilor connaisseuri). Şi bonus: o splendoare de insulă ştearsă de pe suprafaţa oceanului de un sonic dematerializer (nu mă întrebaţi ce e), „pure destruction, no polution”, cum se exprimă mafiotul-şef. Şi, ca orice film din ultima vreme care se respectă, bagă câteva aluzii la teoria corzilor şi expansiunea universului. Nu că ar avea vreo legătură, dar dă bine.

Deci, băeţii (cinci şmecheraşi de comando, plus exotica şi supertalentata Aisha) sunt marfă. Cu alte cuvinte, cred că s-a greşit titlul. De ce naiba se numeşte filmul „The Losers”?!

Pînă la urmă, apropo de astea două filme văzute recent, mi-am zis: mai bine un film prost şi cinstit, decît un film bun, dar ipocrit. Aşa că eu dacă vreau să fluier de admiraţie mă uit la o cursă de maşini răsucindu-se pe deasupra elicopterelor şi la barbarelle cu gun-uri care ţin mafioţii la respect. Măcar mă distrez.