The Secret Life of Pets 2 (3D) (2019) – Animale de companie. Multinațională

Ca și în primul SLP , niște pufoșenii simpatice, cu ceva caracter, dar fără mare noroc. Mai precis, au o aventură cam ca o excursie cu ghid – pericolul e la dietă. Omu’ rău, Serghei, dresor de tigri (după aspect, frate geamăn al lui Wicked Witch din Vrăjitorul din Oz), e de paișpe ori mai puțin terifiant decât – ca să dăm exemplu din același film – decât cele două mâțe aduse la veterinar în aceeași cușcă și care au o singură replică. Se pare că scenaristul Brian Lynch (Puss in Boots  și Minions ) a uitat ce era mai important: să le dea blănoșilor un dușman pe măsură. (Ba, ca să fim mai preciși, unul chiar mai puternic/viclean, ca să-i fie înfrângerea notabilă.) Al doilea lucru important uitat/omis: vreun dușman interior/slăbiciune/kryptonită, ca să aibă ăștia micii mai mult de furcă. Mai ales Max, care se pare că-i „cel mai” principal dintre toți: după ce că e cam șters și clișeu, nici nu învață nimic. (Măcar în primul SLP învățase să nu mai fie egoist și să accepte conviețuirea cu un confrate.) Porția lui de aventură e cea mai puțin semnificativă: o excursie la țară cu ceva situații fish out of water. 

De mai multă acțiune are – dacă-l mai țineți minte – evil bunny Snowball din SLP 1, care între episoade a fost probabil lobotomizat, fiindcă acum e erou sută-n sută pozitiv, ba chiar superhero wannabe, fapt care ar fi putut genera gaguri ceva mai speciale. Desigur, contrastul dintre look-ul overwhelmingly cute și tendințele războinice/karatiste/supereroicești vor mai fi irezistibile mulți ani de acum încolo, dar la un moment dat filonul va secătui și va trebui căutat altul. 

Cum ziceam, bunny al nostru a tras morcovul ăl mare: se luptă să elibereze un tigru de la circul lui Serghei (în sfârșit un villain rus care nu e mafiot). Doar că energia pe care o iradiază eclipsează tot. N-ai nici măcar 0,001% vreo îndoială referitoare la cum se va termina meciul dintre pufos + gașca lui și Serghei + maimuțica (nu foarte) diabolică a lui Serghei + „fioroșii” lupi ai lui Serghei. 

Din fericire, o a treia subpoveste salvează întreaga animație: ca și în primul SLP, cățelușa Gidget fură show-ul. E unul dintre cele mai reușite personaje de desene animate din ultimii ani: e foarte nostimă, suficient de imprevizibilă, are viață interioară și o combinație ideală între clișeu și originalitate, cât să nu fie nici vreo ciudățenie, dar să nici nu plictisească. Și, da, are parte de aventura cea mai bună. Nu, nu trebuie să salveze omenirea, ci doar jucăria lui Max (iubirea ei secretă), pe care o pierde în mijlocul unei haite de mârle fioroase (aparținând unei autentice old cat lady). Fiindcă e și în trailer, vă dezvălui că va fi nevoită să învețe să fie pisică – iar lecțiile oferite de grăsana Chloe (minunată și în acest sequel) sunt de mare hăhăială. 

Am ales să văd varianta dublată special ca să fiu în sala cu mai mulți copii mici, să trag cu urechea și la reacții – până la urmă ei sunt principalii beneficiari, nu? Deci, nu s-a râs/chicotit/țipat de încântare ca la Puss in Boots (care încă păstrează recordul în privința asta), dar suficient cât să înțeleg că nu s-au plictisit câtuși de puțin. (Ca fapt divers, cu cele mai multe chițăieli a fost răsplătit un… curcan belicos.) Ba mai mult, la scenele de alergătură de la final, un puști (4-6 ani) din rândul imediat următor celui pe care eram sărea în sus, entuziasmat nevoie mare. 

În ciuda lipsurilor (pe care cei mici bănuiesc că oricum le ignoră), un desen OK, cu dialoguri și gaguri decente, cu psihologie a animalelor bunicică și muzică șmecheră. Aștept un SLP 3 cu ceva mai multă originalitate. 

Notă: 6.5