Einstein, geniul care a calculat câtă maioneză se pune în salata boeuf

Românii consumă în fiecare an salată boeuf, dar nici nu bănuiesc cătă muncă se ascunde în spatele acestei rețete aparent simple. În 1911, fizicianul Niels Bohr punea bazele salatei boeuf, argumentând că maioneza trebuie făcută cu un gălbenuș fiert la un gălbenuș crud. Tot el a fost primul care a demonstrat că salata boeuf are o structură internă, nu este doar o pastă, cum era înainte de Big Bang, sau dacă fierbi cartofii prea mult.

Lucrurile se schimbă radical în 1916, când Einstein publică varianta finală a teoriei salatei boeuf, unde explică faptul că farfuria pe care stă salata este curbată chiar de prezența salatei și vine cu formula E=mcˆ2, adică Excelența = maioneză înmulțită cu cartoful la pătrat, care inițial pare simplă, dar numai o persoană care a studiat-o câțiva ani o poate înțelege cu adevărat.

E motivul pentru care cea mai bună salată boeuf se face în continuare tot la Harvard și la MIT, pentru că acolo au și aparatura necesară pentru spargerea atomilor de gogoșari murați. Există însă și voci care susțin că Stephen Hawking ar fi găsit o nouă formulă pentru salata boeuf, cu carne tăiată în fâșii în loc de cubulețe, așa-numita string theory, dar încă nu a fost demonstrată.