Amintiri din Epoca de Aur (II) – Comunistul cocalar

Am avut colegi de şcoală cărora le dădeau părinţii lanţuri de aur cînd împlineau 15, 16 sau, mai grav, 18 ani. Dacă mai avea şi cruciuliţă, deşi asta se promitea dacă luai BAC-ul, te puteai considera un om realizat.

Oricum, comunistul era cocalar, altfel nu ar fi visat la Epoca de Aur.
Să ai un lanţ de aur cu cruciuliţă, să porţi cămaşa desfăcută ca să se vadă Isus răstignit … ce poţi să-ţi doreşti mai mult.

Cînd am împlinit 15 ani, părinţii mi-au făcut cadou un lanţ de aur. Doi dintre colegii invitaţi la mine atunci s-au învineţit cînd au văzut lanţul. Aur, frate! Soră-mea rîdea, dar în gîndul ei ştia că dacă păţesc ceva, un accident banal, cîte nu se puteau întîmpla în vremurile acelea, lanţul i-ar fi revenit ei … Vedeam asta în ochii ei.
A doua zi, la şcoală eram ca Teoctist în vremurile lui bune, toţi se înghesuiau să mă atingă.

Peste vreo două săptămîni, a venit bunica în vizită la noi. I-am arătat lanţul, cruciuliţa, s-a bucurat, a şi plîns puţin, iar cînd soră-mea i-a comunicat că peste un an şi ceva o să împlinească şi ea 15 ani, a mîngîiat-o pe cap şi cu cea mai caldă voce din lume i-a spus că mai are cîţiva dinţi din placa lu’ bunicu’, Dumnezeu să-l ierte!

Soră-mea zîmbea satisfăcută, s-a ridicat, a ieşit pe hol, si-a luat bascheţii şi a ieşit afară. Era clar că în cîteva minute tot cartierul avea să ştie.