Bormaşina, zeiţa românilor de pretutindeni

O bormaşină a reuşit să isterizeze puhoaie de oameni (mă rog, nu chiar, de fapt erau moldoveni). La Iaşi, mii de oameni s-au călcat în picioare pentrua prinde o promoţie la o bormaşină. Nu ştiu însă câţi dintre ăia care s-au înghesuit în supermarket chiar au ce face cu bormaşina aia. Doar nu dă nimeni găuri în fiecare zi. Moldovenii ăia nu şi-au luat bormaşină pentru că au nevoie de ea, ci pur şi simplu pentru că „era la promoţie”. Românii au ajuns să cumpere tot felul de lucruri inutile doar pentru atît, că „e promoţie”, „e ofertă”.

Asta nu e decât forma capitalistă a unui obicei mai vechi al românului, acela de a se înconjura de lucruri inutile. Doar că înainte nu le lua contracost, ci le găsea abandonate pe stradă. „Lasă că nu se ştie, poate o să am cândva nevoie de el” – auzeam des vorbele astea în copilărie. Chiar recent, acum vreo 2-3 luni, socru-mio a apărut cu o conservă goală, prăfuită, găsită de jos. Că se potriveşte la fix pentru nu ştiu ce gaură în perete (una deja existentă, sau una pe care urmează s-o facă el, n-am înţeles prea bine).

Totuşi, n-ar fi exclus ca la mijloc să fie o gravă confuzie: cînd au auzit bormaşină la 15 RON, oamenii poate au crezut că „bor” e ceva marcă de autoturism. Să nu uităm, s-a întâmplat în Moldova.