Bunica rasistă a fost ucisă de nepotul îndrăgostit

Cînd citesc o ştire ca aceasta, că o bunică rasistă a fost ucisă de nepotul îndrăgostit, trăiesc aceeaşi satisfacţie interioară ca atunci cînd termin o povestire de Hemingway sau aştept să înceapă un film al fraţilor Coen şi se apropie foarte mult de senzaţia de beatitudine trăită la 2-0 pentru Craiova în faţa căţeilor. Aşa…
Locul acţiunii:

Balş, judeţul Olt, seară.
Personaje:
Iulian Feraru, 22 de ani, şomer, îndrăgostit de Flori.
Bunica rasistă, bunica lui Iulian, 65 de ani, pensionară.
Flori, 26 de ani, ţigancă, iubita lui Iulian.
Părinţii lui Iulian, figuranţi.

Şi urmează o poveste clasică despre dragoste, suferinţă, speranţă şi mult alcool. Atenţie, acţiunea nu se petrece în judeţul Vaslui!
În ziua de marţi, cineva din familie, nu se ştie cine, a încasat ajutorul social. Chef. S-a cumpărat alcool şi în jurul mesei se găseau: Iulian, bunica rasistă, părinţii lui Iulian. La un moment dat, Iulian nu o mai vedea bine pe bunica rasistă. Era din cauza aburilor alcoolului. O vedea ca prin ceaţă. Baba rasistă comenta. Spunea că prietena lui Iulian era însărcinată cu altcineva. Oricum, de mult timp, bunica se opunea legăturii dintre Iulian şi Flori, din cauză că fata era ţigancă, iar ea, baba, rasistă. Era şi antisemită, dar în Balş nu e nici un evreu.
Oricum, lucru clar, Iulian a sărit la bunica rasistă şi, din dragoste pentru Flori, i-a ras o labă peste ochi. Baba, luată pe nepregătite şi, foarte probabil, cu mişcările încetinite de consumul de alcool nu a mai avut vreme să se ferească şi s-a trezit la podea. Părinţii lui Iulian, în loc să-l trimită pe Lucian în colţul opus al camerei şi s-o numere pe babă, au asistat pasivi.
Să-i dăm cuvîntul lui Iulian: „Era beată şi m-a supărat. I-am dat o palmă şi a căzut. Am luat-o de gât ca s-o ridic şi am strâns-o.” De aici putem trage o învăţătură: dacă vrei să ridici o babă de pe jos, nu o ridica de gît, s-ar putea să moară!