Cartea tehnică a femeii – La cumpărături (II)

Femeia nu merge la cumpărături ca să cumpere. Şi nu pentru că tu nu ai mai avea bani.
Umblă prin Mall încet, parcă nu-şi găseşte locul, abia se deplasează de la un magazin la altul, pare un animal rănit. Nu se compară cu tine: ai intrat, ai luat blugii, ai plătit şi ai plecat. Pare că te antrenezi pentru jaf.
Nu, ea se tîrăşte. Îi spui cu voce stinsă că la şase e un meci tare – e abia două acum, dar nu vrei să te rişti -, însă nu te aude.

La un moment dat vede o geantă. Blestemată geantă. Musculatura îi tresare, a simţit miros de sînge. Sprintează şi citeşte preţul. E dezamăgită. Pentru că nu are bani? Nu, nu de-asta, ai tu, o s-o împrumuţi, dacă e nevoie. E dezamăgită pentru că e responsabilă şi pentru că niciodată nu ar da atîţia bani pe „o geantă”. Ar fi absurd, cu banii ăia ai putea să faci cinste cu ciorbă la un oraş din lumea a treia. E ca şi cum ar arunca banii pe fereastră. Nu poate să facă asta.

Ea nu poate. Dar tu ai putea. Iar ea îţi spune şi cum: „Dacă vei vrea vreodată să-mi faci un cadou…”