Din cauza închisorii, deţinuţii italieni sunt deprimaţi şi le piere pofta de închisoare pe viaţă

Un mafiot italian condamnat la închisoare pe viaţă pentru crimă a fost eliberat din închisoare pentru că era foarte deprimat. Salvatore Vitale, sau „Vito” cum îi spun puţinii prieteni pe care nu i-a omorât încă, a fost trimis de urgenţă acasă după ce medicii penitenciarului au constatat că deţinutul era cu psihicul la pământ şi nu mai putea suporta ideea că e în puşcărie pentru tot restul vieţii.

Avocatul lui Vito a reuşit să-l scoată din pârnaie explicând instanţei că mafiotul său nu se simte deloc bine la pârnaie, că e foarte apatic, nu mănîncă bine şi vede totul în negru. Altădată nu avea astâmpăr, se trezea vioi de dimineaţă şi pleca negreşit la torturat un informator sau la ameninţat cu moartea o familie de oameni cinstiţi. N-a contat că e sâmbătă, n-a contat că e duminică. Putea să fie şi Crăciunul, el când avea ceva de asasinat, asasina fără să stea pe gânduri. Şi acum, dacă te uiţi la el ţi se face milă.

Asta confirmă o ipoteză mai veche, conform căreia în Italia închisoarea pe viaţă este tristă, cenuşie şi fără speranţă. Depresia este un flagel care anual afectează sute de criminali, violatori şi răpitori italieni închişi în penitenciare. Noroc cu cei câţiva deţinuţi veseli care nu regretă nimic, sunt mândri de faptele lor şi se bucură de fiecare zi de viaţă care îi desparte de scaunul electric.