Femeilor nu le plac parfumurile

Azi în metrou am avut o revelaţie: femeilor nu le plac parfumurile, le plac punguţele acelea de hîrtie în care se vînd. Evident în mintea dumneavoastră se naşte o întrebare: Cum ţi-ai dat seama, mă?
Toate femeile care merg cu tramvaiul şi pe care stă scris cu Caps „Corporaţie” ţin în braţe (bineînţeles, dacă au apucat să se aşeze înaintea ta pe scaun) o punguţă de hîrtie. Pe ele este numele unor mari producători de pungi ai lumii: Jean Paul Gauthier, Givenchy, Kenzo, Chanel…

La ce damfuri sînt în autobuze, tramvaie şi metrouri la ora opt, nouă, să ai la îndemînă un parfum puternic cu care să-ţi alungi greaţa şi leşinul nu ar fi tocmai ieşit din comun (mai exact, din transportul în comun). Ar fi parte al unui kit de supravieţuire.
Dar nu e aşa. În acele pungi nu sînt parfumuri. Pa-paaam!
Azi am concurat cu o femeie de vreo cincizeci de ani pe un loc liber în metrou. Am cîştigat distanţat, după un start foarte bun. Îmi savuram victoria (veneam după două eşecuri consecutive în tramvaiul 41), cînd am văzut în stînga mea o fată/femeie la vreo 30 de ani cu o punguţă de-asta, de parfum, în mînă şi telefon de-ăla cu băţ de scobit în ureche. Din „întîmplare” am zărit şi ce era în pungă: zanviş, frate! Şi un yaurt.
Îmi şi imaginam gagici de genul acesta în pauza de masă: „Fată, da’ ce bine miroase salamul tău! Ce e? Kenzo?…”
Ele oricum ţin toate regim; mă gîndesc că iau doar o gură din mîncare la prînz, cît să le miroase frumos gura. Se dau cu cîrnatul pe gît, pe la închieturile mîinii şi gata, hai la muncă!