Jurnalul lui Moş Crăciun (I)

Nu mai pot cu Crăciunul ăsta. Toată lumea o să fie liberă de Crăciun, numai eu o să alerg toată noaptea, să împart cadouri. Chestia asta mă face din ce în ce mai  stresat. Azi, de exemplu, am crezut că-mi iau mecanicul la bătaie. Am lăsat acum o săptămână sania şi renii la mecanic, pentru o ultimă revizie înainte de Crăciun, iar azi când mă duc la service cică nu-i gata revizia. Păi bine mă, prietene mecanic, nu-ţi ajunge o săptămână să faci o simplă revizie?

Nota de plată de la service, în schimb, deja e foarte mare. Ştie că nu mă pricep la  mecanică şi mai mult ca sigur mi-a umflat nota. Greu mai poţi găsi un mecanic bun şi de încredere în ziua de azi.

Şi apropo de sania cu care mă deplasez… Sania decapotabilă, după umila mea părere, e pentru vară, nu pentru iarnă. Am înţeles că nu erau alte mijloce de zbor când am început eu să împart cadouri, dar acum, când există avioane, nu înţeleg de ce trebuie să zbor tot cu sania mea trasă de reni. Chiar nu înţelege nimeni că există şi alte mijloace de zbor în afară de sania cu reni? De ce credeţi că am barba albă? Pai de la frigul de afară, vă spun eu. Îmi îngheaţă barba şi se umple de zăpadă, altfel n-ar fi albă. Şi uneori mă mănâncă de nu mai pot.

M-am gândit de multe ori să o dau jos, mai ales că trag ăia de la Gillette de mine de câţiva ani, vor să devin imaginea lor. M-aş umple de bani. O campanie pe ideea „Moş Crăciun şi-a ras barba cu lame Gillete”  e absolut genială. O reclamă mai ingenioasă şi eficientă decât asta nu cred că există. Chiar azi m-au contactat pe mess cei de la Gillette, iar de data asta oferta lor este mai avantajoasă financiar pentru mine decât exclusivitatea pe care o am cu Coca Cola. Am o vârstă, trebuie să mă gândesc şi la bani, până la urmă cred că o să accept oferta lor.