Mama e o enciclopedie încă vie

Mama este o enciclopedie medicală vie. Încă vie. Spun asta pentru că ea este o enciclopedie medicală în sensul că are toate bolile. Şi orice boală ai avea tu, ea are un model mai nou, mai agresiv, mai virulent, aproape mortal.
Discuţie avută ieri la telefon:
Ea: Ce mai faci?
Eu: Bine, uite mă cam doare capul, vreau să-mi fac o cafea…
Ea: Şi eu am avut ieri o durere, dar nu aşa…, a trebuit să iau un piafen şi două fiole de algocalmin, că nu mai vedeam în faţa ochilor şi mă lua cu leşin…

Tu ai răceală, ea are gripă, pe tine te înţeapă în partea stîngă (poate e etapă şi Şoavă e titular), pe ea o înţeapă tot corpul ca pe fachiri, tu ai nsomnie, ea nu a mai dormit de la botez… Dacă i-aş zie că am cancer, bănuiesc că mi-ar arunca în faţă o metastază de mai mare frumuseţea.

Altă discuţie telefonică:
Eu: Sărut-mîna, ce mai faci?
Ea: Eh, ce să fac, cu ulcerul ăsta al meu, ştii foarte bine!
Eu: Aa, da..
Jur că nu ştiu nimic de nici un ulcer, deşi nu m-ar mira să fie perforat. Ştiam din alte discuţii de problemele ei de la “bilă”, de “cifoză”, “scolioză”, de “rinichii în piuneze”…, dar nu de ulcer.

Trăieşte în Feteşti, dar asta nu e atît de rău pe cît pare la o primă vedere. Acolo mai trăiesc şi alţi oameni şi e şi un spital. De care nimeni nu are nevoie. Acolo oamenii merg la doctor doar ca să-şi confirme propriul diagnostic.
Dacă o auzi pe mama cum vorbeşte la telefon cu alte femei din oraş se ridică pielea pe tine. Pare o discuţie între Mengele şi acoliţii săi. Se îndoapă una pe alta cu medicamente ca într-un experiment diabolic. Ceea ce nu a reuşit Centrala Nucleară de la Cernavodă, par hotărîte să ducă ele la capăt. (Nu m-aş mira ca peste 50 de ani, cînd se vor desecretiza dosarele Autostrăzii Soarelui, să aflăm că raţiunea de stat pentru care aceasta a fost construită să fi fost aceea ca oamenii să nu mai treacă prin Feteşti cînd merg la Mare, locul fiind destinat unor experimente pe oameni.) Citostaticele sînt supliment alimentar în conversaţiile lor telefonie, iar noutăţile medicale gen „O dor oasele? E de la stres”, circulă cu viteza luminii dintr-o bucătărie în alta.
Mama nu se operează singură, în baie, ca Terminator, doar din cauză că ar face prea mare mizerie!
Dacă Dr. House ar cunoaşte-o pe mama ar înroşi. Şi-ar da seama că a trăit de pomană.

Nu m-ar mira ca în cîţiva ani să apară pe net despre ea ziceri ca despre Chuck Norris:
Mama nu ia o boală, mama alege o boală.
Pe mama nu o doare inima decît cînd ea îi dă voie.
Mama mănîncă doar alimente fără E-uri: parizr, pîin, carn d oai.