„Recompensă cu bucluc”, un film prost spre foarte prost

e genul de film despre care spui fie că e penal, pentru că e un film prost spre foarte prost, fie că e genial, pentru că e un film foarte prost şi nu vrei să fii singurul fraier care şi-a pierdut aproape 2 ore dintr-un week-end uitându-se la el. Rar mi s-a întâmplat să mă uit atât de des la ceas în timpul unui film, să văd cât mai am de îndurat din el.

Povestea e simplă şi anostă: el (Gerard Butler) e un fost poliţist devenit vânător de recompense, iar ea (Jennifer Aniston) este reporteriţă la un ziar. Cei doi sunt divorţaţi, ea are un proces la care nu se prezintă, motiv pentru care i se anulează cauţiunea, deci ar trebui să ajungă după gratii. El, fiind vânător de recompense, primeşte sarcina s-o predea autorităţilor pe fosta nevastă, operaţiune pentru care urmează să primească 5.000 de dolari. O prinde din prima, cât să speri că filmul se termină după primele zece minute, dar povestea continuă din cauza unui poliţist corupt care a devenit traficant de droguri.

Urmează nişte „aventuri” puerile, cei doi foşti soţi îşi declară unuia altuia ură eternă, deşi nici unul dintre ei nu ştie clar de ce-l urăşte pe celălalt (nici măcar scenaristul nu ştia de ce se urăsc cele două personaje), iar într-un final binele (ei doi, cum ar veni) triumfă asupra răului (poliţistul corupt). Şi, evident, la final cei doi redescoperă pasiunea şi ajung din nou împreună. Scena sărutului dintre cei doi de la final este, dealtfel, singura scenă reuşită a filmului, pentru că e momentul în care îţi dai seama că se termină filmul.

Dacă vrei s-o convingi pe gagică-ta că nu are sens să te târască în week-end-uri la film, Recompensă cu bucluc este genul de film cu care poţi s-o convingi. La mine a funcţionat.