Tradiţii uitate! Într-un sat din Apuseni locuieşte ultimul român care ştie să joace Pokemon Go

Deşi are multe beneficii, globalizarea ne face adesea să ne uităm tradiţiile! Badea Haralambie, un bătrân de 92 de ani din comuna Vârâşcoi, jud. Alba, este, probabil, ultimul român care mai cunoaşte tainele jocului de „Pokemon Go”.

Săptămâna trecută, mai mulţi cercetători ai Institutului pentru Folclor din Teiuş l-au vizitat acasă pentru a afla mai multe despre îndrăgitul joc cu pokemoni al stră-străbunicilor noştri. Haralambie i-a primit cu pâine şi sare, a scos de după sobă un străvechi Samsung S5 şi au pornit împreună în căutarea unui Pikachu cu CP mare.

„‘Pokemon Go’-ul e exact cum îl descria Vlahuţă în ‘România Pitorească’, atât că de-a lungul timpului au apărut câţiva pokemoni noi. Se joacă pe telefon, pe un fel de hartă. Ai nişte bile pe care le culegi din dreptul bisericilor şi trebuie să ‘prinzi’ tot felul de spiriduşi şi pricolici. Era considerat un joc dificil, pentru că trebuia să deprinzi meşteşugul aruncării bilei, să umbli mult prin pădure şi îţi consuma bateria foarte repede”, explică Mihai Vintileanu, etnolog.

„În Bulgaria se practica un joc similar, numit ‘Покемон Го’, ceea ce ne face să credem că obiceiul provine din vechime, dinaintea cuceririi romane. Herodot scria că tracii se jucau ‘Ingress’, dar nu ştim exact ce e ăla”, adaugă Vintileanu.

Printre lacrimi, badea Haralambie le-a mărturisit cercetătorilor că i-ar plăcea ca tinerii să vrea să înveţe jocul, dar că tentaţiile lumii moderne nu le mai lasă acestora timp pentru asemenea îndeletniciri învechite. „Măcar să am şi eu cui să las pokemonii mei, că am un Lapras după care am alergat luni de zile”, a spus ultimul pokemonar român.