Am fost la Capra cu Trei Iezi, singurul film la care nu poți să dai spoilere

Nu e un demers original și sper că n-ați uitat Harap Alb cu Florin Piersic, Puiu Călinescu și mulți mulți alții. Creangă e deosebit de cinematic. Dar Capra cu Trei Iezi e un proiect riscat, fiind un thriller/horror autohton, o idee încercată mai rar cu resurse culturale românești.

E un film cu 5 actori, practic o piesă de teatru filmată într-o pădure, cu două mari absențe: societatea și Dumnezeu. La fel ca în Odiseea Spațială 2001, capitolul the Dawn of Man, personajele trăiesc într-un loc primordial, unde nu există decât legile naturii, crude, simple, sângeroase.

Verdictul meu este că Victor Canache a făcut un film bun, care ar putea fi un manifest pentru veganism, dacă n-ar fi niște stângăcii. De exemplu, capra crește găini și mănâncă ouă. Nu mi-e clar nici cu ce face sarmalele și cum de are smântână pentru ele, din moment ce vânduse din casă niște țoale ca să cumpere porumb de mămăligă. Dar așa e în povești, până la urmă.

Nănașul Lup e cel mai interesant personaj, jucat de Marius Bodochi, pe care l-ați văzut în Craii de Curtea Veche, în rolul lui Matei Caragiale (știu că se scrie Mateiu, dar efectiv nu vreau să scriu așa).

Mai multe scene sinistre sunt insuficient studiate și, ca de obicei, dialogurile sunt slăbuțe, de multe ori duc la ratarea completă a unor scene. De mare efect sunt replicile copiate direct din Creangă, suculente și producătoare de declicuri.

Dar. Dar. Unele scene sunt splendide. Scena omorului sadic, în care Lupul stropește pereții cu sânge, inclusiv o cruce mare, rustică, fixată pe peretele de humă, la care vine replica ulterioară, în care Capra a dat crucea jos și a rămas un gol imaculat pe perete, un simbol superb al absenței Divinității din acest loc situat în afara timpului. La fel și scena în care Capra aruncă și crucea în groapa cu lucruri ale iezilor morți, lucruri pe care vrea să le incendieze.

Maia Morgenstern joacă excepțional și de data asta proverbialele sale excese dramatice pică taman bine. Raportat la calitatea actrițelor românce, Maia rămâne acolo sus, dar din păcate distribuirea ei este un pic forțată. Maia are 60 de ani, cel mai mare ied din film are vreo 12. Tot așa, scena cu Lupul pofticios care o pipăie pe Maia este la fel de implauzibilă, atât Lupul cât și Capra fiind cam purii. Dar ce știu eu. O fi de la aerul ăla pur.

Femeile din România și de peste tot se vor regăsi în această Capră atât slabă cât și puternică, doborâtă uneori de treburile casei, neputincioasă în fața unor probleme mici, dar invincibilă în fața problemelor mari, cu răbdare infinită și cu resurse de răzbunare care mi-au aminit de Vitoria Lipan.

Ce trebuie neapărat punctat.

Sunetul este bun. Suspansul creat prin muzică funcționează. Parcă nici n-ar fi un film românesc din punctul ăsta de vedere.

Faptul că filmul a fost livrat cu subtitrare în engleză a răpit din experiență, pentru că reflexul mă făcea să mă tot uit inutil la subtitrare în loc să mă uit la imaginile superbe.

Filmul vine firesc pe trendul acesta de renaștere folclorică, y compris Subcarpați, sau, de ce nu, și naționalismele AUR. Vreau să spun că azi vezi femei în ie destul de frecvent, oamenii visează să se mute la țară, au nostalgia traiului sănătos de pe vremuri, leșină de plăcere când văd pe cineva băgând lemne în sobă, vor doar bio, de la țărani etc. Suntem în plin triumf al ruralității.

Văzând cât de horror e povestea, transpusă practic ad literam în acest film, mai consideri că e normal să fie în vreun manual? Sau ar fi etic s-o edităm, să scoatem, spre exemplu, scena în care lupul taie capetele iezilor și le lasă în geam, printr-un soi de cancel culture autohton? Eu personal nu sunt de acord.

Și, dacă vrei, poți vedea filmul într-o lumină și mai întunecată, ca pe un îndemn la pedepsirea celor vinovați de tragedia de la Colectiv, că tot avem trista aniversare chiar în periaoda lansării filmului. Cum zice Capra: moarte pentru moarte, arsură pentru arsură!

Nota 8!