Aur curat, în Click: „Băhăianu m-a agăţat într-o cîrciumă în Unirii!”

Cine credeţi că spune asta? „O copilă micuţă de statură, foarte tăcută şi cu mult bun simţ.” Aşa o caracterizează reportera de la Click pe o puştoaică de 17 ani pe care un moşuleţ criminal a agăţat-o într-o „cîrciumă” în Unirii. “Copila” fiind din Giurgiu.
Un coleg, de fapt un nemernic de care mă delimitez, cînd a citit ştirea, a zis: “O fi venit la lustruit uli prin Bucureşti!”

Articolul din Click este, în esenţă, întîlnirea dintre o două fete asemănătoare, una care trăieşte dintr-un fel de scris, alta despre care aproape că se scrie ceva inteligibil.
Iată o mostră la care ţin foarte mult: “Nu este adevărat că îmi dădea bani. Mi-a lăsat o singură dată ca să-mi iau un manual pentru la şcoală.” Cînd am găsit pasajul ăsta mi-am  dat seama ce a simţit Alecu Russo cînd a dat de “Mioriţa” (el culegea versuri de la ţărani, pentru că ţăranii scriau numai de mînă).
Aşadar, în acest articol, este vorba de o fată tăcută, cu mult bun simţ care căuta bani de rechizite printr-o cîrciumă din Unirii şi care îl cunoaşte, astfel, pe “Sergiu Băhăian, arestat pentru că ar fi comandat cele mai sadice omoruri”, cum spune, atît de inspirat, reportera.