Grig!

Într-un articol emoţionant din ziarul de duminică, Grigore Cartianu ne spune, cu cuvintele lui, cum s-a holbat la un album cu Michelangelo. Dacă aş fi fost maică-sa şi aş fi citit articolul, mi-ar fi dat lacrimile: “Ia uite, s-a făcut băiatul mare, citeşte despre pictori!”, mi-aş fi spus cu mîndrie şi tristeţe în acelaşi timp. Nu e cazul însă, slavă Domnului!

Mai văzusem cu ceva luni în urmă un articol despre Marquez scris de Girgore Cartianu, însă am crezut că din greşeală o fi trimis la tipar compunerea vreunui nepoţel de la şcoala ajutătoare.
În articolul despre Michelangelo Cartianu nu se limitează la a fi pueril, ci spune cum toţi cei din redacţie veneau la el cu materiale şi pagini la corectat, dar el nu îşi putea desprinde privirea uimită, fără îndoială şi tîmpă, de pe reproduceri.

Albumul despre Michelangelo este primul dintr-o serie de 14 pe care le scot cei de la Adevărul, acesta fiind motivul pentru care Cartianu l-a avut pe Michelangelo sarcină de servici.
Pînă acum, au scos proză şi poveşti pentru copii. Nici nu vreau să mă gîndesc ce ochi o fi făcut, cînd a apărut colecţia Disney, citind despre copilul crescut de animale în junglă şi cîte lacrimi nu i s-or fi înnodat în barbă empatizînd cu puiul de căprioară rămas orfan. Probabil că nu a mai fost bun de nimic toată ziua.

La cum merg lucrurile nu ar fi de mirare ca în cîteva luni Adevărul să scoată şi o colecţie de mari filosofi. Aştept cu mare groază şi tot pe-atîta interes articolul în care Grigore Cartianu va spune cum a fost pătruns şi cam cît de gîndirea lui Parmenide, Husserl sau Foucault.