Poezia zilei! „O vreme excelentă de grătar”, de George Bacovia

O zi foarte asemănătoare cu aceasta l-a inspirat pe George Bacovia să scrie o cutremurătoare poezie tragică, despre un grătar ratat și inevitabila boală de nervi care a urmat acestui fiasco meteorologic. Vă prezentăm una dintre poeziile mai puțin cunoscute ale lui Bacovia, scrisă pe ambalajul din hârtie groasă al unui sac de cărbuni murați de potop.

O vreme excelentă de grătar

Vedeam friptura înecată de șuvoaie

Cărbunii moi și îmbibați de ploaie

Și nu mai sfârâie nici micii pe grătar

Iubita plânge cu salata sub umbrar

Cu picături șiroi pe ochii goi

Și ținem cleștele degeaba amândoi

Și plouă-ntruna în mujdei

Curg norii cenușii peste abator

Le fu degeaba moartea vitelor

În casolete sângerii.

Berea e caldă și mi-e frig

Mi-e foame, rău, și e tardiv

Pentru grătarul meu lucid.

Observăm temele cu care Bacovia ne-a delectat pe toți, de la fiorul morții până la simbolistica ratării totale, definitive. Iubirea neîmplinită, exact ca dressingul salatei ratate din cauze meteorologice. O comuniune poet-natură se întrevede din rezonanța morbidă a potopului și a sfâșietoarei dureri a poetului mâncat pe dinăuntru de tuberculoză.

”Bacovia, ca orice grataragiu care a suferit azi, are o ciudă a imanenței, își vede propria ruină prin spuza mustind de ploaie a cărbunilor uzi și geme ca o vită căsăpită în abator, simțind parcă în nări propria sa aneantizare inerentă”, remarcă Decebal Popescu, critic literar.