Un bucureştean n-a mai vorbit de doi ani. Comunică doar prin claxoane

Comunicarea prin viu grai e depăşită în anumite zone din nordul Capitalei! Geani, un bărbat de 49 de ani din cartierul Primăverii, a renunţat să mai vorbească de aproape doi ani şi foloseşte exclusiv claxonul pentru a se face înţeles. Asemenea lui sunt zeci de mii de bucureşteni care au inventat un limbaj în toată regula bazat pe claxoane.

“Tit-tit-tiiiiit tiit tiiiiit tit tiiiiiiiit”, a declarat Geani, mândru de elocvenţa cu care îşi exprimă ideile în spaţiul public.

“Aşa cum incaşii din munţii Anzi sau ciobanii greci din Eubeea foloseau, în vechime, fluierăturile ca să se înţeleagă între ei pe distanţe mari, peste munţi şi văi, şi şoferii bucureşteni stau de vorbă cu ajutorul claxonului, ca să nu fie nevoiţi să urle ca animalele în încercarea de a acoperi zgomotul motoarelor. Unii iau claxonul cu ei când ies din maşină, ca să poată comunica şi per pedes”, explică Zoltan Bahoi, lingvist la Institutul “Basarab Panduru” al Academiei Române.

“E chiar simplu. ‘tit-tit-TIIIT’ înseamnă ‘ce mai faci’, ‘tit-TIT-tit-TIT-taaa’ e ‘s-o f** pe mă-ta’… Contează nu doar intensitatea claxonului, ci şi ritmul, intonaţia… Unii şoferi cu experienţă, de obicei taximetrişti sau din ăştia cu ridesharingul, pot să alcătuiască fraze complexe sau chiar să cânte manele. Totul, folosind doar claxonul”, adaugă cercetătorul, care va lansa la Salonul Auto volumul “Claxonul, oglinda sufletului. Limba secretă a şoferilor bucureşteni”.