Un român plânge de mila fremenilor din Dune: Au ditamai viermii dar n-au unde să dea la peşte cu ei

Unii spun despre cel mai nou film Dune că e o capodoperă CGI, alţii că e un blockbuster fără suflet, dar pentru câţiva români e motiv de lacrimi şi suspine! E cazul lui Vali, un bărbat de 47 de ani din comuna Pantelimon, care a descoperit în urmă cu câteva zile universul lui Frank Herbert şi recunoaşte că a ieşit din cinematograf profund impresionat de drama multimilenară a fremenilor de pe Arrakis.

„Povestea nu mi se pare mare c*cat, dar când am văzut viermii ăia frumoşi de nisip, mi-au dat mucii de plâns!”, explică Vali. „Cum să trăieşti înconjurat de râme din alea zemoase, dolofane, proaspete, ui’ cum se zvârcolesc, şi-s lungi de doi kilometri mânca-ţi-aş, şi să n-ai pe toată planeta o baltă, un iaz, o gârlă, un amărât de canal de irigaţie, să dai la peşte cu ele? Păi dacă aveam eu în spatele grajdului la ţară aşa nişte râme…”

„Ştiu că oamenii ăia sunt fictivi, mi-a explicat nevastă-mea, dar gândul că nu vor putea niciodată să înfigă un vierme din ăla în cârlig, să prindă cu el o mreană, un cărăşel… Gândul ăsta mă sfâşie, nu mai pot să dorm noaptea de mila lor”, confirmă Doru, un alt pasionat al sportului cu lanseta.