Chinezii din complexul Europa au construit un zid ca să se apere de hoardele de poliţişti

Chinezii din complexul en gros Europa au construit un zid pentru a se pune la adăpost de controalele poliţiei. Început în urmă cu foarte mult timp, zidul este acum gata, mărturie pentru efortul depus de sutele de milioane de chinezi care îşi desfăşoara activitatea în complexul comercial din cartierul Colentina.

Contruit din piatră şi mortar, înalt de opt metri şi gros de şase, zidul este inexpugnabil. Practic, nimeni nu mai poate trece de el dacă nu plăteşte taxa de 4 lei pentru cumpărători sau de 20 de lei pentru comercianţi.

Iată ce declară deţinătorul unui stand de îmbrăcăminte: “Am construit zidul ăsta ca să ne apere de hoardele de poliţişti, jandarmi şi agenţi ai fiscului. Într-un timp, dădeau năvală săptămânal, ne luau marfa, banii încasaţi, dărâmau standurile. Acum s-au mai potolit, au văzut şi ei că nu le mai merge cu zidul. Se duc doar vizavi, la Niro.”

Construcţia Marelui zid chinezesc din Colentina a început în timpul dinastiei Qin şi a durat mai bine de două sute de ani. Lucrările au întârziat foarte mult din cauză că iniţial contractul fusese preluat de firma Bechtel. Când au văzut că americanii nu fac treabă – şi încă pe bani mulţi– chinezii i-au dat la o parte şi s-au pus chiar ei pe construit.

Din păcate, nici de data asta nu au reuşit să facă mare lucru. Tot ce construiau ziua se dărâma noaptea, din cauza ţiganilor de pe Fundeni, care furau piatra. Legenda spune că asiaticii au terminat construcţia abia după ce au zidit-o la temelie pe soţia unuia dintre ei, tăiată bucăţi şi băgată într-o valiză, pentru a ascunde urmele violului.

Zidul porneşte de la capătul tramvaiului 21 şi ţine până în comuna Afumaţi. Pe unele porţiuni, el este atât de înalt încât se vede de pe lună şi viceversa, adică orice persoană care se urcă pe zid poate vedea luna.

La intrare, pe frontispiciu, stau scrise următoarele versuri de Eminescu:”Iubirea pentru comerţul cu produse contrafăcute e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”