Comentatori de şcoală nouă

Am citit articolul lui Doru Buşcu despre Dinescu şi Băsescu şi întîmplarea de la Cetate. Pe scurt: Antonie Solomon, primarul Craiovei,  a spus că Dinescu se află şi el în public, ascuns şi că sînt multe maimuţe care vociferează împotriva lui Băsescu. În genere, nu acolo. Dinescu a urcat pe scenă, a vrut să-i strîngă mîna preşedintelui, care a refuzat şi care, apoi, i-a spus poetului să vorbească la televizor, nu la mitingul făcut cu bani de la PDL.

Articolul lui Doru Buşcu este foarte bine scris. Se vede că omul are dexteritate în folosirea limbii române. Cel puţin aşa mi s-a părut, pentru că toată admiraţia mea pentru Doru Buşcu s-a dus naiba cînd am citit comentariile la articol.
Evident că mai toate sînt toate împotriva lui Dinescu şi Buşcu, dar altceva m-a şocat. Nu sînt de-alea care să te ungă la inimă, formate la vechea şcoală de comentatori romantic-vadimistă: „Dinescule, eşti un slugoi împuţit, morţii **** de pupincurist.” Sau: „Jigodie mai eşti Buşcule, şi tu ca ţiganul de Dinescu, poetul de ****, omul lui Vîntu, lui Voiculescu, lui Sîrbu, lui Abramovici.” Nu, nu sînt astfel de comentarii, sincere, de la om la om, care să te mişte, să-ţi smulgă în colţul ochiului o lacrimă. Nici vorbă, ba chiar sînt unele carevor să imite excelenţa de altădată, devenind ridicole. Încep alte vremuri. Sau, altfel spus, vremurile sînt aproape.

A apărut o nouă şcoală de comentatori. A dispărut fiorul, poezia, spiritul acesta tumultuos balcanic, grefat pe un fond latin, cum ar spune Cornel Dinu. Au apărut comentatorii raţionalişti, reci, de sorginte prusacă probabil. Cei care comentează pînă în ultimul minut.
Unde sînt nebunii frumoşi, libidinoşi de altă dată, demenţii cu spume la bot, nevrozaţii cu ochii injectaţi de ură, unde e fierea picurată chinezesc în fiecare cuvînt?
Am întîlnit numai comentarii scrise de profesori universitari de logică, filosofie, politică, ieşiţi la pensie şi antamaţi de stafurile de campanie pentru campania electorală.
Iată o mostră care mi-a îngheţat sîngele în vine: „Vad ca trustul dumneavoastra vrea respect. Vreau si eu respect. Poate si Basescu vrea respect. Poate vreti si dumneavoastra respect. Colegul dumneavoastra, Alin Ionescu, vrea si el respect ( sa nu-l mai injure lumea pe blog).
Toti vrem respect. Dar pentru asta trebuie sa-l oferim noi intai.”
Sau, aproape horror: “Da-mi voie sa-ti amintesc ca aici nu sunt pusi in balanta Dinescu cu Herta Mueller, ci Dinescu cu Basescu.”
Poate sînt au mai tradiţionalist, mai conservator, dar aşa ceva nu-mi place, vreau cu Muje, cu M-U-I-E, vreau sînge pe monitor…

Cu inima strînsă vreau să lansez pe această cale un apel disperat şi o temă la care să reflectăm cu toţii: “Comentariile încotro?”