Pentru că nu ştiu ce se face de ziua lor naţională, mulţi francezi s-au predat azi nemţilor

“La mulţi ani, Franţa! Nu trageţi, vă rugăm, suntem neînarmaţi!” Astfel de strigăte de bucurie s-au putut auzi astăzi de-a lungul şi de-a latul Hexagonului, unde milioane de oameni şi-au amintit astăzi ce înseamnă de fapt să fii francez: să capitulezi în faţa armatei germane.

“Ce altceva putem să facem de ziua noastră naţională?”, se întreabă Pierre de Cebal, cetăţean francez. “Peste generaţii şi generaţii, însemnătatea zilei de 14 iulie – ceva cu Bastilia, parcă – s-a pierdut, dar esenţialul rămâne: că aşteptăm cu braţele deschise orice armată de ocupaţie. Cetăţenia franceză, spun înşişi fondatorii statului nostru, e steagul alb pe care îl fluturăm în întâmpinarea oricui, dar mai ales a nemţilor, pentru că ei sunt aproape şi au cel puţin un tanc. L-am văzut, e mare şi ameninţător. Serios.”

“Sigur că am să merg la paradă”, a adăugat francezul. “Punctul terminus e Arcul de Triumf, care am înţeles că reprezintă o uriaşă uşă din dos, pe unde armata noastră se grăbeşte să iasă. Asistând la marş, nu ştiu ce altceva să fac decât să mă predau nemţilor. E un gest firesc, mai franţuzesc decât turnul Eiffel şi croissantele.”