Tot mai mulţi români recunosc că au plagiat, în speranţa unei cariere politice de succes

Convinşi că astfel vor putea obţine şi ei funcţii înalte în stat, din ce în ce mai mulţi români se prezintă de bunăvoie la comisiile de etică ale universităţilor, sperând să fie declaraţi plagiatori. Cei mai întreprinzători, afirmă surse din mediul academic, s-au asigurat din timp că plagiatul lor va fi cât mai evident, în timp ce unii doar îşi încearcă norocul cu lucrări semi-originale.

“Sunt foarte bucuros”, afirmă Decebal Popescu, şomer şi proaspăt plagiator cu acte. “Tocmai mi-am dat doctoratul, e plin de pasaje copiate direct din Wikipedia. Comisia a fost revoltată, până şi revista Nature mi-a dedicat câteva rânduri. Acum trebuie doar să aştept până când voi fi numit secretar de stat sau chiar ministru. N-are cum să dureze prea mult, rar găseşti plagiat ca al meu!”

Cu toate acestea, nu toţi românii care aspiră la funcţii politice se declară dornici de a deveni plagiatori. “E greu, trebuie să faci facultate, să te prefaci că studiezi”, spune unul dintre aceştia. “Mai repede mă apuc de băut, pe urmă fac rost de o flotă şi o vând pe nimic, cu puţin noroc am şanse să ajung şi mai departe în politică decât ei.”