Campionatul Mondial din Africa de Sud se apropie cu paşi mici şi negri

Răzvan Lucescu a declarat în această dimineaţă că e mai bine că nu ne-am calificat la Mondialul din Africa de Sud, dacă e să ne gândim la câte grozăvii se petrec acolo. Selecţionerul a subliniat că trebuie să ţinem cont şi de siguranţa jucătorilor. Oricum, ei sigur au ţinut şi au jucat înadins prost, ca să nu se expună pe urmă riscului inutil de a fi tâlhăriţi sau tăiaţi pe burtă cu şişul în vreun gang sordid din Johannesburg.

Nu degeaba comentatorul nota, la vremea respectivă, că tricolorii joacă cu teamă. Le era frică să nu ajungă cumva în Africa de Sud, unde jumătate din populaţie are SIDA, iar cealaltă jumătate n-a dezvoltat încă o formă mortală a bolii. În Africa de Sud, jucătorii care au probleme cu viaţa extrasportivă capătă curând şi una extracorporală, mai ales dacă nu folosesc prezervativ.

În Africa, infracţionalitatea este mare în special din cauza interlopilor. Mai exact, a triburilor interlope. Se spune că liderii de triburi interlope au tot felul de maşini luxoase şi menajerii pline de animale exotice: câini, pisici. Cel mai de temut trib este cel al Sportivilor, numit aşa deoarece este format din foşti sportivi de performanţă, în special din patinaj artistic şi şah.

Câteva cuvinte despre sportul african. Fotbalul a devenit popular încă de pe vremea comerţului cu sclavi. Pe atunci, fotbaliştii se antrenau cu bila metalică pe care stăpâii le-o prindeau cu un lanţ de picior. Aşa au ajuns ei să dezvolte o forţă extraordinară a şutului. Din acest motiv, despre jucătorii care pasau prea mult, comentatorii spuneau că parcă vor să scape de minge. Normal, toţi voiau asta, voiau să fie oameni liberi. Despre dribleurii fini se zicea că parcă au mingea legată de picior, ceea ce era perfect adevărat.