CurLing, vechiul sport naţional (O istorie ilustrată a CurLingului în România)

Cum să nu-ţi aminteşti cu nostalgie zilele frumoase ale copilăriei cînd te strigau copiii să ieşi afară cu ei la CurLing, şi ce nefericit erai cînd aveai teme de făcut, iar glasurile lor se auzeau din stradă fericite.

Cum să nu-ţi aminteşti cu nostalgie zilele frumoase ale copilăriei cînd te strigau copiii să ieşi afară cu ei la CurLing, şi ce nefericit erai cînd aveai teme de făcut, iar glasurile lor se auzeau din stradă fericite.

Acum, punînd cap la cap mai multe informaţii, rezultatul a zeci de ani de cercetare, specialiştii Times New Roman, profitînd ce-i drept şi de descoperirile de ultimă oră ale savanţilor bulgari, au tras o concluzie poate dramatică pentru unii: CurLingul este adevăratul sport naţional al românilor.

“Desenele rupestre de la Peştera Comarnic (lîngă vechea cetate Curidava) aduc aminte de pupincurismul ancestral al strămoşilor noştri. Au omorît hoarde de neamuri migratoare numai pupîndu-le în fund.

Acum ştim, în lumina ultimelor descoperiri istorice, că tracii aveau ca simbol şi steag în luptă nu lupul, ci pupăza. Cînd alergau călare cu ea în viteză către inamic, se auzea un sunet teribil, care-ţi îngheţa sîngele în vine: Pup-pup-puuuup, Pup-pup-puuuup!!! Imediat duşmanii ne întorceau spatele, iar restul e istorie!”

(Din Analele Facultăţii de Istorie)

Picturi rupestre care ilustrează cît se poate de clar cum s-a format limba română.

Neam limbut, stînd cu fundul pe un butoi de pulbere (făcuţi pulbere, probabil), cum ar comenta Cornel Dinu, s-a spus că ne-am pierdut de-a lungul vremii identitatea.  Întrebarea e: Cu cine ne-am pierdut identitatea?

Mai întîi cu romanii, noi i-am atras în păduri şi eu au profitat de naivitatea noastră. Eram popor tînăr, sărac, cam cum e acum prin Moldova. Cu toate acestea, prima oară nu se uită niciodată. Cum se spune, cu ei ne-am format limba.  Ne-am cunoscut cu ei în 101 şi în 106 aveam şi copii împreună. Orice s-ar spune, i-am iubit.

Apoi ne-am pierdut identitatea cu turcii. Cînd ne-au cunoscut mai bine turcii s-au minunat: nu credeau să găsească un popor căruia să-i placă rahatul tot atît de mult cît le place şi lor.

Toate aceste prietenii de o noapte cu alte popoare se spune că ne-au provocat şi probleme. Din cele mai vechi timpuri pe aceste meleaguri a apărut o boală cu transmitere orală: limbariţa. În acelaşi timp străinii ne-au cam luat frica. Deseori îi poţi auzi: Ai grijă la români, că ăştia te miros imediat!

Curlingul este un sport de contact, indiferent de ce ar vrea unii şi alţii să spună. Dar nu e un sport murdar, deşi i s-a dus vorba de “sportul negru”, sau mă rog, maron. Cei care nu îl practică, fiindu-le teamă sau pur şi simplu scîrbă, îl numesc sport extern.

Medicii avertizează: Mare atenţie la limbă, jucătorii ar putea să rămînă încurlingaţi!

Peştera Scurişoara, intrată în patrimoniul IONESCU,

devenit acum loc de pelerinaj pentru toţi românii.

Să nu ne minţim totuşi, prima mare echipă de CurLing a apărut odată cu instaurarea regimului fanariot. Fanarioţii au jucat cel mai frumos CurLing, cel mai spectaculos, cel mai plăcut ochiului. Li se spunea extratereştri, asta şi ca să-i deosebească de domnii pămînteni. Doamne, aşa de bine pupau în fund! În istorie au rămas cunoscuţi drept Generaţia de aur.

Vremurile s-au schimbat şi cînd la alţii începea Epoca Modernă la noi se consolida Evul Mediu, se rulau pe bandă generaţii de sacrificiu. Dar CurLingul a supravieţuit. Iar asta se datorează ţăranilor şi ţărăncilor noastre. În munţi, departe de ochii curioşilor şi de multe ori doar la adăpostul întunericului ei au conservat obiceiurile şi năravurile.

Ţăranii însă nu ştiau ce-i aia CurLing, continuînd să-l numească aşa cum îl numeau părinţii şi bunicii lor cînd se adunau să-l joace la gura sobei. Îi spuneau simplu: DosLing.  Din toată această cultură s-au mai transmis în vremea noastră doar cuvintele aparent fără sens: “Dosnicia s-a născut la sat”.

Imagine sugestivă din presa vremii. Probabil o boieroaică care stă cu gura pe servitoare.

Într-un ziar de sport din perioada interbelică am găsit un titlu de prima pagină: Gura bate Curu. Dar nu era specificat şi scorul.

Cel de-al doilea Război Mondial şi trădarea Germaniei, după ce le-am pupat dosul naziştilor de-a trebuit să ne dea peste bot ca să ne oprim, a rămas în istoria ţării ca o mare performanţă. Ce-l costa pe Hitler să pună pe cineva să citească istoria noastră? S-ar fi prins imediat.

Odată cu această descoperire specialiştii de la TNR şi-au dat seama şi de ce atîţia români ţin căţei în casă. După o zi în care te-ai ploconit şi ai dat cu limbuţa la toţi, de la şeful de la servici pînă la şeful de bloc, în sfîrşit ai ocazia să vezi pe cineva care poate să se lingă singur.

Instantaneu din Campionatul Naţional de CurLing Viteză. După părerea multora

CurLingul este azi un sport stricat de cîştigurile fabuloase ale jucătorilor.